Curajul

Horace Smith spunea ” Curajul este frica de a fi judecat laș”. Ce este curajul dacă nu înțelegerea că sînt lucruri mult mai importante decît frica? Este asumarea riscului, confruntarea pericolului, durerii, incertitudinii, este forța pentru a depăși un obstacol. Ca o primă premisă, curajul presupune arta de a admite și de a birui proprii monștri și de a lupta cu propria conștiință.
Cu timpul am învăț că curajul e temelia celorlalte valori, ai nevoie de curaj nu doar pentru a-ți învinge fricile, dar și pentru a iubi, pentru a-ți recunoaște greșelile și pentru a reuși ceva în viață. Fără curaj nu putem înainta. Degeaba avem virtuți care mai de care, dacă ne lipsește curajul, toate celelalte virtuți stau în umbră și nu pot fi redate în toată splendoarea lor.

Scrisoare de dragoste de Mihail Drumeș : 7 motive

1. Anda Brădeanu - o personalitate puternică
Nu pot să nu remarc că Anda Brădeanu, zis și Ghiocela, este o personalitate puternică, o fire stăpînă pe sine, mereu ”alta” , imprevizibilă, sensibilă, de o frumusețe nemaintîlnită, și, desigur foarte inteligentă.
2. Modul în care destinul îi aduce împreună
În tren, doi necunoscuți. El, captivat de frumusețea tinerei, o dezbracă din priviri. Ea nu se lasă intimidată și răsunde sec, cu replici acide. Trenul ajunge la destinație pentru Anda, ei se despart fără a face shimb de nume sau de adrese, crezînd că dacă le este destinat să se revadă, destinul îi va aduce împreună. Timpul trece, iar amîndoi speră la o revedere. Atunci cînd nu se gîndeau, se întîlnesc întîmplător la cinema, și de atunci și-au tot dat întîlniri, și și-au mai dat întîlniri.
3. Realitatea dură
Dinu Gherghel o iubești pe Ghiocela, dar din cauza idealurilor care i-au fost insuflate în copilărie, de a pune mîna pe o fată bogată pentru a nu duce grija zilei de mîine îl duc la pierzanie. Împingînd-o pe Ghiocela în ghearele prietenului său Relu Apelivianu, Dinu face cea mai mare greșeală din viața sa : o pierde pe Ghiocela pentru totdeauna. Într-un final Dinu realizează că dragostea e mai presus de orice bogăție, dar e prea tîrziu - cale de întoarcere nu există.
4. Citatele

• E cu neputință să întîlnești un om de la care să nu înveți ceva.
• Dacă aș fi sculptor, i-aș face o statuie ca să îi imortalizez inocența.
• Mă uit pe geam şi, în loc să văd peisajul, îmi apare el, multiplicat în mii de înfăţişări şi culori. Chipul lui izvorăşte mereu şi din fiinţa mea, unde se află culcuşul amintirilor noastre bune şi rele, şi retrăiesc fragmentar tot ceea ce a fost şi ceea ce are un farmec inedit, petru că ştiu că de-acum n-o să mai fie nimic, de-acum începe neantul.
• Dramaturgii greci, clasici şi moderni, au optat invariabil pentru tragedie, pentru că fericirea, te rog să mă crezi, nu impresionează pe nimeni şi nici nu se pot scrie despre ea mai mult de trei pagini.

5.Finalul
M-a surprins total. Deși relatarea vine din corespondența Andei Brădeanu, mi-a fost greu să cred că Ivar s-a sinucis atunci cînd a văzut-o pe Jebs moartă
6.Suspansul
Cartea m-a ținut cu suflet la gură pe toată durata lecturii. Ardeam de nerăbdare să o citesc și nu îmi pare rău că am stat pînă tîrziu pentru a o lectura, și nici că am dat pas unei ieșiri în oraș.
7. Morala
Încă odată mi-am conturat ideea că lăcomia te duce la pierzanie, că dragostea cîntărește mai mult decît dorința de avuție.

Trecutul

Khaled Hosseini spunea ” E greșit ce se spune despre trecut,că poți să îl îngropi. Pentru că trecutul își face drum spre lumină, cu ghearele” .
Trecutul ne bîntuie, ne influențează, ne schimbă. Ținem trecutul doar pentru noi, ca într-o carte închisă, căreia ceilalți nu îi pot citi decît titlul. Și atîta timp cît vrem să îl păstrăm doar pentru noi, ne va urmări și nu ne va permite să ne detașăm de el. Există o vorbă din bătrîni cum că cei care nu-și pot aminti trecutul, sunt condamnați să îl repete. Dar cei din noi care refuză să uite trecutul sunt condamnați să îl retrăiască. Trecutul nu poate fi uitat, șters sau negat. În schimb poate fi povestit, acceptat și putem decide măsura în care ne influențează prezentul.
Am învățaț că trecutul este o chestie înșelătoare: uneori este gravat în piatră, iar alteori este livrat în amintirile noastre recente. Nu este o arhivă, nici o magazie, unde scuturînd găsești aceleași lucruri, mai uzate sau mai prăfuite. Trecutul trăiește, este viu și se schimbă în funcție de ceea ce trăim, trebuie prețuit, dar nu înviat. Pentru a putea simți cu adevărat puterea prezentului, trebuie să acceptăm trecutul cu toate elementele din care este compus și să îl lăsăm să ne ghideze doar în măsura în care nu contrazice propriei rațiuni. Iar într-un final ce este trecutul dacă nu o ușă, care de cele mai multe ori se deschide singură pentru a trezi în noi nu doar amintiri frumoase, dar și monștri ?

50 cele mai interesante lucruri despre cărți și scriitori (2)

1. Inițial, Ray Bradbury și-a numit romanul Farenheit 471 ”Pompierul” .
2. Manuscrisul original al romanului lui Steinbeck, Despre șoareci și oameni, a fost mâncat de un câine.
3. Marin Preda nu scria niciodată cu pixul sau creionul. Scria cu un stilou cu penița de aur, care după moartea lui nu a mai funcționat niciodată.
4. Până în prezent sau scris mai bine de 20.000 de cărți despre șah.
5. Prima carte scrisă de L. Frank Baum avea ca subiect creșterea găinilor.
6. Prima povestire polițistă i-a aparținut lui E.A.Poe. În Crimele din Rue Morgue, acesta îl introduce pe detectivul Auguste C. Dupin.
7. Primul dicționar în limba engleză a fost scris în 36 de ani.
8. Honore de Balzac adora cafeaua. În decursul unei zile el consuma circa 50 de cești de cafea tare, turcească. Dacă nu avea posibilitatea să o fiarbă, mesteca câteva boabe.
9. Prima carte care a primit titlul de best-seller a fost ”Fools of nature” de Alice Brown în 1889.
10. În jur de 150.000 de cărți sunt publicate anual în UK.
11. Fitzgerald a primit 55.000 dolari pentru o singură poveste scurtă.
12. Lui C.S.Lewis îi plăcea să iasă cu mamele prietenilor lui decedați.
13. Una din cele 8 litere pe care le citești este litera ”e” .
14. Înainte de Codul lui Da Vinci , Dan Brown era cântăreț și compozitor. Al doilea album solo se numea Îngeri și Demoni.
15. Alexander Soljenițîn a fost condamnat la 8 ani de muncă silnică din pricina destăinuirilor politice făcute unui prieten. 
16. Bulgakov a fost unul dintre sciitorii preferați a lui Stalin. 
17. Când s-a apucat de scris Finnegan s Wake, James Joyce era aproape orb. De aceea a și început să-ți invite prietenii și tinerii care aspirau la a fi scriitori și le dicta din romanul său. Unul din acești aspiranți a fost chiar Samuel Beckett.
18. Când Anthony Burgess ( autorul portocalei mecanice ) a primit în 1959 veste că are o tumoare inoperabilă pe creier și mai puțin de un an de trăit, s-a apucat de scris, terminînd 4 romane într-un an. Și a scris, și tot a scris, până a murit în 1993 de cancer.
19. Cea mai mare bibliotecă din lume, este Biblioteca Congresului din Washington. Aceasta conține 28.000.000 de volume. A doua ca mărime se află în Londra și conține 18.000.000 de volume.
20. Cel mai prolific autor este Jose Carlos Ryoki de Alpoim Inoue. În numai 10 ani acesta a publicat nu mai puțin de 1,058 cărți. Scrie wester-uri, sci-fi și cărți de acțiune.
21. Charles Bukowski a căzut în patima băuturii la 13 ani, pentru a putea suporta abuzurile tatălui său.
22. Cea mai scurtă corespondență a avut loc între Victor Hugo și editorul său. Aflat în vacanță, Hugo a dorit să îl întrebe cum merg vînzările, trimițînd o scrisoare cu semnul întrebării. A primit ca răspuns o scrisoare cu semnul exclamării, ceea ce însemna că vânzările merg bine.
23. Edmond Rostand abișnuia să scrie stând cu picioarele în cadă.
24. Flaubert era bisexual.
25. Înainte să se apuce de scris, Dan Brown era cântăreț pop. 
26. James Fenimore Cooper s-a apucat de scris deoarece făcuse un pariu cu soția sa că va scrie o carte mai bună decît aceasta. Până a se apuca de scris, James fusese marinar.
27. Romanele lui Alexandre Dumas au fost ecranizate de peste 200 de ori.
28. Să ucizi o pasăre cântătoare de Harper Lee este unicul roman pe care aceasta la publicat. Cu toate astea a câștigat premiul Pulitzer și a fost timp de 88 de săptămâni un bestseller.
29. În timpul vieții sale, Alexandre Dumas a publicat mai bine de 100.000 de pagini, adică peste 30.000.000 de cuvinte, ceea ce egalează cu 40 de biblii.
30. James Fenimore Cooper a fost dat afară de la Yale pentru că a aruncat în aer ușa de la camera unui alt student.
31. Goethe a absolvit dreptul, iar prima sa carte a fost despre plante. Da, da, despre plante.
32. John Irving își începea romanele cu sfîrșitul. Abia după ce termina ultimul paragraf se apuca de primul.
33. La vărsta de 28 de ani, Dostoievsky a fost condamnat la moarte, dar în ultimul moment pedeapsa i-a fost comutată la 4 ani de muncă în Siberia. Clasificat drept unul dintre cei mai periculoși deținuți, în timpul cât a stat la închisoare a avut mâinile și picioarele încătușate.
34. Mihail Bulgakov și-a început cariera literară în tren. La un moment dat a coborât la o stație, a intrat în sediul unui ziar local și i-a arătat editorului povestirea dată. Acesta a publicat-o în ziua următoare.
35. Numele adevărat al lui George Orwell era Eric Arthur Blair.
36. Printre autorii care obișnuiau să scrie în pat se numără Mark Twain, Truman Capote și Marcel Proust. Cel din urmă nu scria decât în pat.
37. F.Scott Fitzgerald lucra la The Last Tycoon când a murit. Se zvonește că i-a spus prietenului său, Nathaniel West să îi termine cartea, dar aceasta a murit la o zi distanță. În acceptarea multor specialiști, The Last Tycoon ar fi fost o carte mult mai bună decât Marele Gatsby.
38. Stephen King deține în Maine, SUA 3 stații de radio. De asemenea acesta face parte dintr-o formație rock.
39. Surorile Bronte trăiau într-o casă a cărei grădină se învecina în trei dintre cele 4 laturi ale sale cu un cimitir.
40. În poemul său, Paradisul Pierdut, John Milton folosește peste 8.000 de cuvinte diferite.
41. William Blake avea doar 1,5 metri înălțime.
42. Lui James Joyce îi era frică de câini, fulgere și apă.
43. Romanul lui Marcel Proust, În căutarea timpului pierdut, conține peste 1,7 milioane de cuvinte.
44. Prizonierii din Brazilie își pot reduce sentința dacă se apucă de citit. Pentru fiecare carte citită li se scad 4 zile din sentință. Din păcate nu li se pot scădea mai mult de 48 de zile într-un an.
45. Circa 14 cuvinte noi sunt înglobate zilnic în limba engleză.
46. Vocabularul unei persoane normale este format din 5.000 - 6.000 de cuvinte.
47. Voltaire leșina ori de câte ori mirosea trandafiri.
48. Willaim Shakespeare a inventat peste 1.700 de cuvinte.
49. Charles Dickens avea ca hobby hipnoza. Nu de puține ori a încercat să-și adoarmă soția în acest fel.
50. Lewis Carroll suferea de vreo 20 de boli diferite. Există printre exegeți suspiciunea că el ar fi fost de fapt Jack Spintecătorul.

Vezi prima parte a articolului aici .

Papillon de Henri Charriere

Când am auzit de cartea dată , m-am întrebat ce poate fi atât de interesant la ea. Pe lângă aventurile trăite de personajul principal, am descoperit o viață care îmi era total necunoscută- viața în pușcărie.  Firul epic începe în 1931 când personajul principal este condamnat pe viață pentru omucidere, pedeapsă ce urmează să o execute în ocna din Guyana Franceză. Cel mai mult m-a impresionat la cartea dată tăria de caracater , a personajului principal, poreclit Papillon după tatuajul în formă de fluture de pe corp. Deși era prins de fiecare dată când evada, acesta nu și-a pierdut speranța niciodată. Povestirea la persoana întâi are un accent autobiografic foarte bine pronunțat. Multitudinea sintuațiilor prin care trece Papillon îl transformă într-un personaj complex. El este un om simplu și mediocru, dar cu o doză sporită de inventivitate, voință și încredere.
Pe parcursul romanului, Papillon inventează mai multe planuri de evadare : fuga din spital, construirea unei plute secrete, internarea la nebuni, dar toate dau greș. În cele din urmă, personajul descoperă o recurență în formarea valurilor și profitând de aceasta evadează definitiv din Insule, reușind în sfărșit să își dobândească libertatea deplină. Atingând dimensiuni homerice, romanul se întinde pe parcursul a 13 ani, insumînd 11 evadări în condiții din cele mai spectaculoase, mii de kilometri străbătuți atât pe uscat, cât și pe ape. Nenumărate episoade senzaționale se cuprind în această carte pe care memoria autorului o construiește cu o extraordinară precizie.
”Așternînd pe hărtie toate aceste gînduri care mi-au trecut prin minte cu atîția ani în urmă și care revin bucluc îmbulzindu-se cu o claritate extraordinară, îmi dau seama în ce măsură tăcerea desăvîrșită, izolarea completă, totală, impusă unui tînăr închis într-o celulă, poate să îi provoace o adevărată viață imaginativă, înainte de a-și pierde mințile”.

Familia

Lucia Demetrius afirma : ” O familie nu e o formulă. Nu, nu! O familie e o țesătură adâncă. făcută din cele mai puternice fire, mai fierbinți și mai nevăzute: din fire de sânge”. De-a lungul vieții mele, am ajuns să cred că suntem legați pe vecie de cei cu care ne împărtășim sângele. Și în timp ce nu ne putem alege familia, cu siguranță putem alege intensitatea cu care îi iubim pe cei de lângă noi. Această legătură poate fi cea mai mare putere a noastră, sau, cel mai profund regret. Legătura de familie ne binecuvântează  cu o putere nemăsurată, dar trebuie de asemenea să acceptăm și ceea ce vine odată cu ea. Fie că vorbim de certuri, neînțelegeri sau regrete, familia ne dă o responsabilitate de a iubi fără condiții, fără scuze. Nu ne putem deroga de la puterea acestei legături, chiar și atunci când este testată. Legătura de familie ne hrănește, și ne dă putere. Iar fără această putere nu avem nimic.

Nu putem

Nu putem fi perfecți, dar putem lucra asupra imperfecțiunilor noastre.

Nu putem mulțumi pe toată lumea, și nici nu îi putem face pe toți să ne iubească. În schimb putem să le dăruim respectul și spriinul nostru.

Nu putem schimba multe lucruri în viață, și nici nu putem merge împotriva destinului, însă ne putem schimba atitudinea, principiile și deciziile pe care le luăm.

Nu putem prezice viitorul, dar îl putem schimba.

Nu putem alege încotro să bată inimile noastre, dar putem alege cui să dăruim iubire.

Nu putem fi mereu neînfricați și curajoși, dar putem lupta cu frica și ne putem depăși limitele.

Nu putem fi veseli și plini de viață tot timpul, dar putem alege să dăm uitării gîndurile inutile și putem evita să ne consumăm inutil pentru cei care nu merită.

Nu putem fi mereu corecți, dar putem fi cei care acordă o a doua șansă.

Haosul

Jose Saramago spunea ”Haosul este o ordine încă nedescifrată” . În viața fiecărui din noi vin momente în care pierdem controlul ce îl avem asupra noastră, asupra sănătății, asupra deciziilor și asupra celor la care ținem. Cei mai mulți dintre noi avem ca scop să preluăm controlul și să punem stăpînire din nou pe situație. Haosul nu este decît o aparență, la baza căreia stă ordinea. Cea mai bună modalitate de a te lupta cu haosul, este doar haosul. Prin definiție, acesta nu poate fi controlat, este o ordine care produce confuzie în mințile noastre. Odată introdus, toată ordinea și toate intențiile noastre nu mai au nici un randament. Rezultatul haosului nu poate fi prezis. Singura certitudine pe care o aduce, este devastarea ce o lasă în urma sa.

Sunt...

Sunt uși pe care le închidem și uși care ne sînt închise.
Sunt prieteni care ne trădează și prieteni pe care îi trădăm.
Sunt clipe pe care le irosim și momente care ne pierd pe noi.
Sunt întrebări la care nu avem răspunsuri și răspunsuri la care nu avem întrebări.
Sunt alegeri pe care le luăm greșit și decizii care sunt luate fără consimțămîntul nostru.
Sunt valori după care ne conducem și principii care ne ghidează pe noi.
Sunt clipe în care aruncăm cu cuvinte și clipe în care nu avem ce spune.
Sunt cărți pe care le descoperim din prima și cărți care încă așteaptă a fi descoperite.
Ce păcat că nu luăm în seamă toate aceste lucruri, că în gălăgia propriului gînd pierdem atîtea momente și trăiri puternice. Ce păcat că nu vedem dincolo de noi și nu auzim dincolo de propriul interes. Ce păcat că închidem uși fără a vedea cine stă în dreptul lor.