Frații Karamazov de F.M.Dostoievski

1224 pagini, 96 capitole, 12 cărți, 4 părți, 3 frați, 2 volume, 1 roman
”Adevărat, adevărat zic vouă că dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multă roadă”

Romanul ”Frații Karamazov” a fost un roman care pe cât de plictisitor mi se părea pe alocuri, pe atât de interesant se dovedea mai târziu. În roman , Dostoievski reușește să zugrăvească sufletul omului și evoluția acestuia. Autorul, a dat naștere unor 3 personaje excepționale : Dmitri, Ivan și Alioșa. Dmitri este un tip impulsiv, petrecăreț, desfrânat, un adevărat Karamazov, un personaj care își simte căderea, și nu face nimic pentru a o aplana. Ivan este un tip pătimaș, șarmant, gânditor, care nu crede în nimic și care afirmă că ”totul este permis”. Alioșa, cel mai mic dintre frați, întruchipează bunătatea, credința în Dumnezeu, el încearcă mereu să potolească patimile dintre frați, să transmită scrisori, să salveze suflete. Încă de la început, autorul atrage atenția anume asupra celui mai mic frate, și anume asupra faptului că nu avea nici o calitate cu care să atragă atenția cititorului. ” Vai de tine și de neprihănia ta, Alioșka! Sunt de acord că ești blând ca un sfânt, însă ești o ființă tăcută, ascunsă, și dracu știe ce gânduri îți trec prin minte și care lucruri îți sunt cunoscute, și care nu! Virgin, dar ai ajuns la mari profunzimi, știu eu, te urmăresc demult. Ești cel mai Karamazov dintre toți, ești un Karamazov total, ca și cum ai fi un exemplar distins al rasei. După tată ești senzual, iar după mamă ești trăsnit cu leuca.”. Tatăl lor, Fiodor Karamazov, este proiectat ca un bărbat mârșav, desfrânat, arogant, zgârcit, autorul încercând parcă să întruchipeze în el toate defectele existente.
Romanul analizează istoria familiei Karamazov, cu toată intriga, iubirea, ura, iertarea și blândețea care se împletesc în acest roman. Lipsa unui final scris din partea autorului, îți oferă posibilitatea să proiectezi propriul final: a reușit Dmitri să plece în America cu Grușenka ca mai târziu să se reîntoarcă în Rusia ? A dus febra cerebrală a lui Ivan la deces sau acesta a reușit să se vindece ? S-a întors Alioșa la mănăstirea sau o rămas amestecat printre oameni ? Astea ar fi puținele întrebări la care autorul nu a reușit să răspundă, fapt pentru care putem construi noi singuri un final romanului.

Citate:

• Există tristeți înăbușite în tăcere și răbdare, timp îndelungat; ele cresc în interior și mocnesc în tăcere. Există însă și tristeți răzvrătite, care erup, răbufnesc în afară odată cu lacrimile și, din momentul acela, devin adevărate bocete, se revarsă insistent și continuu. Li se întîmplă mai ales femeilor. Și nimeni nu ar putea să afirme că tristețea exteriorizată este o formă mai ușoară decît tristețea lăuntrică, ce se consumă în singurătate și în tăcere. Tânguirile, ar trebui să aibă menirea de a stinge tristețea, și nicidecum de a-ți otrăvi și sfîșia inima și mai tare, așa cum se întîmplă. tristețea revărsată afară nu poate fi consolată, pentru că este alimentată mereu de sentimentul imposibilității de a te potoli. Tânguirea creează nevoia de a zgîndări rana în fiecare clipă. La nesfîrșit.
• Dragostea este o comoară atât de neprețuită că poți cumpăra lumea întreagă cu ea și îți poți răsplăti nu doar păcatele tale, ci și ale altora.
• Un șarpe îl înghite pe altul.
• E mai dulce să trăiești în desfrâu: toți blamează o astfel de viață, însă, într-un fel sau altul, toți trăiesc în desfrâu, dar mulți dintre ei o fac pe ascuns, în vreme ce eu mă destrăbălez la lumină.
• Când sunt în grup, copiii nu știu ce e mila.
• Necesități avem o grămada, și este normal să le avem, însă nu avem mijloace rezonabile, ortodoxe prin care să ni le satisfacem.

Vezi aici  10 lucruri pe care nu le știai despre F.M.Dostoievski