vineri, 16 decembrie 2016

La început totul e frumos...

La început totul e frumos. Fiecare început e o speranță, speranța că ceva se va schimba, dacă nu în noi atunci în realitatea care ne înconjoară. Fiecare început aduce cu el o adiere de prospețime și o dorință nemărginită de a avansa rapid, de a ajunge cât mai curând la destinația finală spre care tindem. Dar începuturile sunt frumoase anume pentru inocența cu care pășim. Începuturile sunt frumoase pentru că nu ne cunoaștem, pentru misterul care plutește în aer. Suntem îndrăgostiți pentru că nu ne cunoaștem, pentru că pășim cu neîncredere și dubii în lumea altcuiva, pentru că facem loc altor oameni în sufletul nostru. Dacă am ști ce urmează, am trage cât mai mult de îndrăgosteala asta. Nu ne-am grăbi să punem întrebări și să așteptăm răspunsuri, dar am asculta povești incontestabile până am cădea în delir. Dar suntem grăbiți. Ne grăbim să ne cunoaștem, facem pași mari, alergăm. Oamenii sunt naivi când cred că dincolo de mister se află eternitatea. De cele mai multe ori nu se ascunde decât sfârșitul, pentru că oamenilor le este frică de adevăr, le este frică să se arate dezbrăcați de temeri și îndoieli. Alergăm spre luciditate crezând că în ea se află esența care ne va lega pentru totdeauna și uităm că misterul e partea cea mai frumoasă a unei relații. La început totul e frumos, dar ne gândim la început numai atunci când întâlnim sfârșitul...

joi, 27 octombrie 2016

Recenzie: 320 de pisici negre de Rodica-Ojog Brașoveanu

Ok. Trebuie încă odată să recunosc genialitatea cu care a fost construită Melania Lupu. Citind anterior alte două romane, nu am putut să trec cu vederea caracterul, atitudinea și modul în care Rodica-Ojog Brașoveanu a însuflețit acest personaj cu perspicacitate, orientare în timp și spațiu și cu inteligență.
Romanul 320 de pisici negre este o continuare a romanului Bună seara, Melania! . Melania Lupu este arestată pentru spargerea unui muzeu. Aceasta nu reușește să-l convingă pe maiorul Cristescu astfel că ajunge la închisoare alături de Libelula și Olga Tudor. În același timp, Ned Morton, unul dintre cei mai căutați infractori din Anglia ajunge în România cu gândul de a căuta Madona, o Fecioară în mărime naturală de aur. În drumul lui Ned spre Madonă stă Olga Tudor - unica persoană care cunoaște locației statuiei de aur. În încercarea lui Ned de a o elibera pe Olga, o răpește în schimb pe Melania, care-i face jocul și se preface a fi Olga Tudor, dar că și-a pierdut memoria între timp. Melania își joacă cartea de bătrână senilă și prostuță, reușind să amăgească toate persoanele implicate în răpirea ei și să ajungă acasă unde să saboteze probele pentru a nu putea fi învinovățită. Reușește să-i ducă de nas pe toți cu excepția lui Ned Morton care se prinde de genialitatea ei, o urmărește și se îndrăgostește în ea.
Romanul 320 de pisici negre mi s-a părut un roman a-do-ra-bil. A fost piperat cu suspans, cu umor, cu intrigă, la un moment dat lucrurile au luat o întorsătură neașteptată. Am fost sincer surprinsă de acest roman, și sunt în continuare surprinsă de Melania Lupu care pentru mine încă înseamnă modelul ideal de bunicuță.

sâmbătă, 22 octombrie 2016

Recenzie: Singură cu mine de Marinela Lungu

Sursă: Amatoarea 
De Marinela Lungu am auzit datorită blogului Singură cu mine și datorită prietenilor comuni pe care îi avem. Pentru că au fost și în viața mea momente când îmi doream să fiu scriitoare, am fost mereu impresionată de oamenii care scriu la o vârstă foarte fragedă. ”Un roman scris la vârsta de 15 ani”. Cred că sintagma respectivă descrie cel mai bine romanul și ce reprezintă acesta. Cred că roman e un cuvânt prea mare și complex pentru această scriere: e mai mult un monolog, ceva între roman și nuvelă, un singur fir narativ, un număr redus de personaje, o poveste de dragoste imposibilă.  
Cartea spunea povestea a 2 copii, da, da, anume 2 copii, naivi, care se avântă încă de la o vârstă fragedă în mrejele iubirii. Elena este o tânără copilă, absolventă a treptei liceale, inocentă, care pășește încet dar sigur prin viață, mereu singură cu sine, meditativă, cu o lume interioară aparte. Radu este un tânăr de 23 de ani, trecut puțin prin viață, urât, cu vicii, dar pe care încearcă să le astupe și să le ascundă după o mască. Cei 2 se întâlnesc într-un club, el o face pe curtenitorul și încearcă să o păzească de primejdii, iar ea încearcă să se distanțeze de el. Între cei doi se înfiripează o idilă, una copilărească, meditativă, în care cei 2 nu discută decât despre dragoste și se avântă în mrejele ei fără a fi siguri de ceea ce simt și cu un trecut dubios ascuns în spate. Nu o să vă povestesc ce a fost mai departe pentru că o să stric suspansul.
Cartea Singură cu mine este un monolog. Nu de multe ori am întâlnit cugetări și meditații asupra vieții și asupra evenimentelor întâmplate, și mai ales, asupra iubirii. Am citit această carte în mai puțin de 2 ore într-o dimineață friguroasă de octombrie. Aveam așteptări mai mari. Speram ca pentru a susține suspansul și pentru o diversificare, autoarea va întreprinde ceva imprevizibil la final. Știam, cred că, încă de la mijlocul romanului care o să fie finalitatea acestuia: ea o să se întoarcă la el, iar el nu o să schimbe nimic din ceea ce i-a despărțit inițial. Dacă nici dragostea nu l-a putut pune pe picioare pe el, atunci ce putea să o facă? 
Mi-a plăcut enorm ultimul capitol. M-am regăsit în cele scrise acolo, și deși nu mi-am trăit încă dragostea, am rămas adânc impresionată de ce am citit la final ” Anume când scriu aceste rânduri, mă întreb: oare ce-a fost cu mine? Ce s-a întâmplat? Și tot eu îmi răspund... Era o lume sumbră, dictatorială. Dar m-am supus. Trăiam într-o împărăție a poveștilor. Eu le plăsmuiam și tot eu credeam în ele... Astfel, am greșit drumul. Eram convinsă că el e drumul meu... Atât de mult mă înspăimânta gândul că mă va părăsi, încât am preferat să-l părăsesc mai bine eu pe dânsul... Și totuși! Ce dragoste bizară într-o lume și mai bizară! Mai bine singură cu mine, decât singură cu cineva...” 

luni, 10 octombrie 2016

10 citate amețitoare despre vin

  1. Există mai multă filozofie într-o sticlă cu vin decât în toate cărțile. (Louis Pasteur)
  2. Distingem în apă propiul chip; dar în vin vedem inima celuilalt. (Proverb francez)
  3. Vinul roșu face bine femeilor - mai ales când e băut de bărbați. (Michelangelo Bounarotti)
  4. Nu fi printre cei ce se îmbată cu vin, ci printre cei ce își desfată trupul și sufletul cu vin. (Solomon)
  5. Vederea unui bețiv e cea mai bună lecție de sobrietate. (Anacharsis)
  6. Vinul este o poezie îmbuteliată. (Robert Stevenson)
  7. A face un vin bun este o deprindere. A face un vin de calitate este o artă. (Robert Mondavi)
  8. Viața este prea scurtă ca să bei un vin prost. (Bernulf Bruckner)
  9. Dacă Dumnezeu ar fi interzis băutura, ar mai fi făcut vinul atât de bun? (Cardinalul Richeleu)
  10. Suntem cu toții muritori până la primul sărut și până la al 2-lea pahar de vin. (Eduardo Galeano) 

joi, 22 septembrie 2016

O să-ntâlnești jumătatea, doar că ea n-o să rămână

Încă de când suntem copii ni se impune ideea că fiecare își va întâlni jumătatea, că dragostea există și că uneori durează până la adânci și bătrâneți. Realitatea însă ne lovește în față și ne arată că lucrurile nu funcționează tocmai așa. Uneori dragostea nu este decât o iluzie imensă. Niciodată să nu subapreciezi puterea dragostei, pentru că odată ce ai intrat în mrejele ei - e foarte greu sa te deprinzi cu lipsa acesteia. Nu mă îndoiesc că exista iubire intensă, sinceră și adevărată, dar nu e pe toată viața, nu vine la timp, nu reușești să o prinzi că ea deja se evaporă.
De-a lungul timpului întâlnim sute de oameni, pe unii îi cunoaștem mai bine, pe alții mai puțin, iar cu unii reușim să creăm povești frumoase. Și cu fiecare din ei avem impresia că ne-am găsit jumătatea, că ne potrivim perfect împreună și că ne completăm reciproc. Iar ulterior ne dăm seama că nu am trăit decât o iluzie, că ne-am amăgit cu ideea că putem fi fericiți alături de altcineva. Tindem să credem că fiecare are perechea lui, că fiecare suflet este completat de un alt suflet. Dar dacă noi o să întâlnim jumătatea și ea n-o să rămână? Dacă uneori jumătăților nu le este dat să se completeze și să rămână împreună?

marți, 13 septembrie 2016

Recenzie: Orele de Michael Cunningham

De cartea Orele am auzit de la Andrei . Trebuie să recunosc că anume recenzia lui mi-a făcut cunoștință cu această carte și m-a determinat să o cumpăr. Orele de Michael Cunningham este una din acele cărți pe care nu le cumperi datorită copertei frumoase, dar o cumperi datorită poveștii pe care o presupui că o ascunde. Este o carte care m-a lăsat fără cuvinte efectiv, este una dintre cele mai bune cărți citite vreodată, un roman care te impresionează prin profunzimea cu care autorul reușește să pătrundă în sufletul tău.
Trei destine diferite: Virginia Woolf, Clarissa Vaugham și Laura Brown; 3 orașe diferite: Londra 1923, Greenwich astăzi și Los Angeles 1949. Trei femei aparent diferite, dar cu atâtea lucruri în comun care le unesc.
Virginia Woolf se trezește într-o dimineață mohorâtă a anului 1923, dintr-un vis care o va determina să scrie Doamna Dalloway. Aceasta trăiește o profundă criză nervoasă generată de monotonia vieții și lipsa inspirației. Autorul surprinde și descrie perfect starea emoțională a autoarei, cu gândurile ei de a se sinucide.
Clarissa Vaugham pregătește o petrecere pentru Richard, un poet laureat bolnav de SIDA. Fiecare moment din organizarea petrecerii îi aduce aminte de un moment din trecut, aceasta fiind zbuciumată de remușcări, gânduri și de amintirea de pe malul mării când avea 18 ani.
Laura Brown se trezește pregătind un tort de ziua soțului ei. Tortul este mai puțin reușit decât și-ar fi imaginat aceasta. Însărcinată pentru a doua oară, Laura se trezește nefericită în familia pe care o are, trăiește o dramă lăuntrică care o determină să se închidă într-un hotel și să citească o carte.
Este impresionant faptul cum autorul reușește să întrepătrundă destinul celor 3 femei, cum prezintă zbuciumul lor lăuntric și cum reflectă ca într-o oglindă drama interioară pe care o trăiesc acestea. Este o carte pentru care nu pot găsi cuvinte să spun ce impresie mi-a lăsat, este o carte pe care o voi reciti peste o vreme pentru că presimt că mai are ceva ascuns, mai este ceva de descoperit.

miercuri, 31 august 2016

Suntem oare fluturi?

Suntem fluturi. Se spune că viața unui fluture e miraculoasă prin cele patru etape prin care trece: ou, larvă, pupă și adult. Fluturii au nevoie de o perioadă lungă pentru a trece de la omidă la adult, iar metamorfoza prin care trec este uimitoare. Viața unui om se aseamănă cu cea a unui fluture. Suntem neputincioși în prima etapă a vieții noastre, dependenți de pântecele în care creștem și ne dezvoltăm și de persoana care ne încălzește și apără. Suntem mici și lipsiți de putere atunci când ne naștem și mâncăm multă răbdare până devenim larve frumoase și independente. Apoi urmează o perioadă când suntem indeciși de ce vrem să facem mai departe, o perioadă în care hibernăm și încercăm să ne îndepărtăm cât mai mult de maturitate și de responsabilități.
Suntem fluturi. Și precum fluturii trecem prin mai multe etape de dezvoltare, ca într-un final să atingem apogeul ca adulți, să ne deschidem aripile și să zburăm departe. Trăim oare viața unui fluture? Trăim oare ca fluturii luni de zile fiind mici, urâți și neputincioși, ca într-un final să ne arătăm adevărata frumusețe doar pentru o perioadă scurtă de timp ? Doar fluturii nu trăiesc decât câteva zile. Trăim oare și noi ca fluturii ani de zile în umbră ca să ieșim la suprafață doar pentru o clipă ? Suntem oare fluturi?

luni, 15 august 2016

Recenzie: America de Franz Kafka

Trebuie să recunosc că America e prima carte a acestui autor pe care o citesc. Auzisem multe despre Kafka și eram foarte curioasă de modul lui de a scrie. Nu știu de ce, dar am început a-l lectura pe Kafka începând cu ultimul lui roman. A fost o surpriză pentru mine să observ că nu are un mod prea greu de a scrie și că e foarte ușor de citit, dar greu de înțeles.
Romanul îl pune în centrul acțiunii pe Karl, un băiat de 16 ani, care sedus de menajera lui din Germania este trimis în America spre ”a se corecta” și spre o viață mai bună. În timp ce se afla pe navă spre tărâmul american, face cunoștință cu unchiul lui. Trăind câteva luni la unchiul său, Karl se atașează de acesta, iar unchiul ajunge ulterior să reprezinte întreaga lume a lui Karl. Tânărul de 16 ani trece prin mai multe experiențe, după ce unchiul l-a lăsat baltă că a plecat în ospeție pe noapte la un prieten de-al său: întâlnește 2 ”prieteni” pe drum, se angajează la un hotel, este dat afară de acolo, ajunge să lucreze pentru unul din ”prieteni”  și prietena acestuia Brunelda, ca ulterior romanul să se încheie cu Karl lucrând într-un teatru.
M-a surprins la acest roman dramatismul și exagerarea cu care tratează autorul anumite personaje și cum își construiește acțiunea: Karl este concediat de la postul de liftier din cauza că a lipsit câteva minute, unchiul îl lasă baltă pentru că a decis să doarmă la un prieten, o domnișoară sare la el la bătaie pentru că nu a vrut să intre la ea în cameră, etc.
Mi-a spus cineva că pentru a-l înțelege pe Kafka trebuie să-i cunoști biografia. Cred că pentru a înțelege acest roman am nevoie de a-l mai citi odată și de a mai citi și alte opere ale acestui autor, în deosebi biografia acestuia. Dar pot spune că America de Franz Kafka nu e o pierdere totală de timp și că merită citit acest roman.

vineri, 12 august 2016

Recenzie: Amintiri din viitor de Andreea Russo (volumul II)

Cum e să trăiești fără amintiri? Cum e să știi că acestea sunt scrise într-un jurnal de care îți este frică? O frică față de un trecut în care cunoșteai viitorul.
Tokyo, 11 februarie, el deschide ochii și realizează că nu mai are trecut, cu excepția unor jurnale pe care tot amână să le citească. Într-un final le deschide și redescoperă greșelile pe care le-a făcut în mod conștient. A pierdut benevol femeia pe care o iubea. Cum să se întoarcă la viața lui de odinioară? Cum să o întoarcă pe ea? În loc de răspunsuri apar tot mai multe întrebări.
Numele lui este Mir. E în viață. Dacă citești aceste rânduri, descoperi împreună cu el trecutul său.

Trebuie să recunosc că primul volum mi-a plăcut mai mult, a fost mai clar, evenimentele aveau o ordină cronologică, era mai ușor de ținut pasul cu firul narativ și cu personajul. Cel de-al doilea volum, mi s-a părut mai greu de înțeles și mai încurcat, încurcat din cauza ca evenimentele nu merg după o ordine cronologică, iar în peisaj apare Milena sora geamănă a Ameliei care se dă drept aceasta la un moment dat. Nu sunt atât de multe de spus despre acest volum pentru că m-a cam lăsat în ceață și pentru că nu mi s-a părut la fel de bun ca primul volum.
Mir a supraviețuit prăbușirii avionului pentru că a primit un apel înainte de a se urca în avion și nu a mai urcat în el. Fiind în drum spre Tokyo, la prietenul său, Mir și-a pierdut memoria și a amânat momentul citirii jurnalelor sale timp îndelungat. Mir a refuzat să-și amintească trecutul, iar între timp, cei apropiați lui primeau bilețele de la Mir. Primul bilețel l-a primit Amelia, încă în primul volum, iar ulterior au urmat mai multe bilețele. Cine trimitea aceste bilețele? Unde a dispărut Amelia? Ce se va întâmpla mai departe cu Mir? Astea sunt doar câteva dintre întrebările care răsar la final de carte. Așteptăm ca volumul 3 să răspundă la toate întrebările ridicate.

luni, 8 august 2016

De ce oamenii se întorc?


Oamenii pleacă, fie că au de ales, fie că nu au de ales, dar oamenii pleacă. Cred că cel mai dureros moment pentru un om e să plece alt om de lângă el. Când oamenii pleacă iau cu ei amintiri, momente, și distrug speranțe. Mereu m-a chinuit întrebarea de oamenii pleacă. Dar mai tare mă macină întrebarea de ce oamenii se întorc. Nu odată mi s-a întâmplat ca cineva să se întoarcă în viața mea. Înțeleg motivele pentru care oamenii pleacă. Dar de ce se mai întorc? De ce se întorc atunci când deja ți-au spus odată nu și au plecat? Ce rost are să te mai întorci, să-i scrii sau să-i telefonezi odată ce ai plecat? Dacă o faci, înseamnă că menții aprinsă flacăra împăcării voastre, fie în mintea ta, fie în sufletul celuilalt. O despărțire e o despărțire, nu o pauză de moment. Dacă cineva a plecat din viața ta, tu nu ai nici o obligație să-i primești înapoi. Ei au plecat pentru că nu te-au mai vrut în viața lor, pentru că deja nu mai însemni nimic pentru ei. Ei au plecat din motive pe care niciodată nu o să fii în stare să le înțelegi, la fel cum tu pleci din viața altor oameni fără prea multe explicații. Nu încerca să înțelegi de ce oamenii se întorc, mai bine nu-i primi înapoi atunci când o fac.

vineri, 5 august 2016

Recenzie: Amintiri din viitor de Andreea Russo (volumul I)


”Cum e să trăiești cu amintiri din viitor? Cum e să știi ce va fi mâine? Într-o viață în care viitorul și trecutul se schimbă cu locul, rămâne doar prezentul, dar cum să iei o decizie în prezent atunci când îți cunoști viitorul?
La 7 ani vrea să afle prin ce se deosebește de toți ceilalți. La 12 ani învață cum să fie ca ceilalți. La 17 ani se îndrăgostește de Amelia. La 22 o întâlnește pe ea. La 27 se află într-un avion care urmează să se prăbușească.
Numele lui este Mir.
Dacă citești aceste rânduri, deja faci parte din viitorul lui.

Romanul Amintiri din viitor de Andreea Russo are un mod unic de a te intriga și de a-ți dori să îl citești. În centrul romanului se află un tânăr, Mir, care își cunoaște viitorul; știe exact ce se va întâmpla în ziua de mâine, are dimineți negre în care nu-și poate da seama unde se află și nu poate fi surprins în nici un fel. Încă de mic copil știa că are să o cunoască și să se îndrăgostească de ea. Și a decis că atunci când va veni momentul - o va ignora, pentru a-i răni orgoliul, nu și sentimentele. O bibliotecă, un bilețel cu ”Salut, Mir” și un gest care a rănit-o cumplit pe Amelie: Mir nu îi răspunde, o lasă cu durerea și cu gândul că astfel va putea fi fericită cu altcineva.
M-a surprins la acest romanul modul în care a fost construit personajul Mir: cu simțul de a se sacrifica, dar cu toate acestea prea laș pentru a se opune viitorului și morții, prea laș pentru a lupta împotriva curentului și prea laș pentru a trăi fericit alături de Amelie. Mir a sacrificat fericirea sa, crezând că dacă o ignoră pe Amelia, aceasta ar putea fi fericită cu altcineva. Mai târziu îi descoperă jurnalul. Îi vede gândurile și rămâne uimit de faptul că avea aceleași răspunsuri la întrebări diferite. Mir se resemnează și urcă în avion știind că urmează să se prăbușească. Mir își acceptă soarta, lăsându-i Ameliei jurnalele sale și un mare gol în suflet.
Contrar așteptărilor mele, mi-a plăcut romanul. Recunosc că mi-au lipsit descrierile lungi din Dostoievski sau Stendhal, dar mi-a plăcut prin faptul că prin cuvinte puține - autoarea a reușit să transmită multe și a venit cu o idee originală, nu o simplă și banală poveste de dragoste.
Pentru cei care stau la îndoială dacă să citească romanul sau nu, eu zic să-i dea o șansă. Dacă o să le placă, au să câștige infinit, iar dacă nu - au să piardă o oră din viața lor. Pentru o motivare vă las și câteva fragmente:

  • Domnule Frank, uneori când am câte o amintire din viitor și mă văd matur, observ în oglindă un chip trist. Nu înțeleg din ce motiv, pe an ce trece, chipul meu din oglindă devine din ce mai trist. Am 11 ani și mă tem cumplit de viață, de maturitate. Privesc fața dumneavostră. Harta ridurilor de pe ea are forma tristeții. Oare acesta e prețul pe care îl plătește omul ? Jertfește un chip frumos pentru a căpăta înțelepciune? Un copil e frumos și naiv, un bătrân e urât și înțelept.
  • Mi-am iubit anormalitatea dintr-o singură perspectivă - nu m-a apăsat trecutul pe suflet. Am avut mereu o singură direcție, înainte. Soarta mi-a distrus visul, în schimb eu am decis să o admir. Așa e când stai la o masă cu moartea în față: înghiți de nevoie mâncarea sau primești plăcere de la masă. Eu am ales a doua variantă. Ce mai are să-mi facă? Vrea, nu vrea, mă va aștepta să-mi termin porția.
  • -Ce îți pui pe masă aceea și mănânci. -Dar nu tu îți alegi meniul, altcineva decide pentru tine ce vei mânca. -Presupunem că acel altcineva decide ce e pe masa mea, dar tot eu decid ce să înghit.
  • La ce mi-ar trebui lumea? Nu e de ajuns că eu sunt pierdut, îmi mai trebuie și o lume pierdută ? Trăim pentru că nu avem alternativă. Blocați în sistem, ne punem scopuri. Credem că totul e în mâinile noastre, în timp ce mâinile noastre sunt în alte mâini. Fugărim anii și nu prețuim momentele. Ne satisfacem capriciile pentru a nu ne simți vinovați că urâm ceea ce avem. Blestemăm soarta, pe când ar fi mai rațional să ne blestemăm pe noi. Cine are nevoie de această sărăcie? A vrea să cucerești lumea e ca și cum ai vrea să fii cel mai sărac dintre săraci.
  • Dacă, într-un moment în viața noastră totul pare negru, bucurați-vă, aveți ocazia să creați sublimul. Niciodată să nu vă fie frică de întuneric, el e divin. Să vă fie frică de soare, el poate arde.
*Să nu uităm și de coperta aceasta minunață <3 

marți, 2 august 2016

14 sugestii cum să te motivezi să citești cât mai mult

Cititul ocupă o parte importantă din viața mea. Cu toate acestea, nu întotdeauna reușesc să citesc cât mai mult, motivând asta cu lipsa de timp. În realitate, din lipsa de motivație citesc atât de puțin. Atât eu, cât și ceilalți din noi. De aceea, pentru a vă ajuta pe voi și a mă ajuta și pe mine, am decis să creez o lista cu câteva trucuri pentru a te motiva să citești cât mai mult.

  1. Citește cărți care se potrivesc gusturilor și preferințelor tale. Îți plac detectivele? Citește atunci detective, literatură criminalistică, mister. Alege cărțile pe care să le citești în funcție de genul de cărți care merg cel mai bine la tine. Îți place un autor? Atunci citește întreaga activitate a acestui autor. 
  2. Fă un obicei din citit. Dacă zilnic mergi câte 30 de minute până la școală sau lucru - ia mereu o carte cu tine. Astfel ai posibilitatea să citești câteva pagini bune fără a fi nevoit să tai ceva din programul tău pentru a introduce obiceiul de a citi. De asemenea, poți încerca să citești câteva pagini înainte de somn sau înainte de culcare.
  3. Ia mereu o carte cu tine. Nici nu știi de unde apare ocazia și ai timp liber, iar o carte e tocmai potrivită pentru a o citi.
  4. Concentrează-te pe citit. Dacă nu te simți în stare de a te concentra - mai bine nu începe o carte. Concentrarea are un rol important deoarece te ajută să te focusezi pe subiectul romanului și astfel devii interesat în carte și citești cât mai mult din aceasta.
  5. Creează atmosfera potrivită. Atmosfera, precum și concentrarea are un rol important în focusare și citire. Dacă ești într-un loc gălăgios - vei fi mereu distras de lucrurile ce se întâmplă în afara cărții, nu în carte.
  6. Ține pasul cu câte pagini citești zilnic. Notează într-un carnet câte pagini ai citit astăzi și încearcă mâine să citești la același nivel ca astazi, dacă nu mai mult. La mine personal - funcționează.
  7. Alătură-te unui grup de lectură. Astfel, vei face cunoștință cu oameni noi, dar și vei citi fiind motivat de termenul limită al provocării. 
  8. Evidențiază citatele. Subliniază-le cu creionul, notează-le sau fotografiază-le. Ele te vor ajuta ulterior să faci o recenzie iar prin intermediul lor îți vei aminti subiectul romanului.
  9. Împrumută cărți. Fie că o faci de la bibliotecă, fie de la prieteni, faptul că ai împrumutat o carte îți dă un termen limită, iar respectarea acestuia e primordială. Astfel, vei citi cât mai mult ca să reușești să întorci cartea la timp. 
  10. Provoacă-te. Creează-ți un reading challenge, anual sau lunar, și ține-te de el. Alege 20, 30 de cărți de citit într-un an și încearcă să te ții de el.
  11. Creează liste. Ai fi uimit cât de mult te ajută o listă de cărți să citești. Astfel, știi ce îți dorești să citești în viitorul apropiat și ești cuun pas mai aproape de a citi cât mai multe cărți anual.
  12. Citește în alte limbi. Deși inițial ți se va părea greu să citești o carte în limba rusă sau engleză, ulterior îți vei da seama cât de mult te ajută să-ți îmbogățești vocabularul și vei combina cunoașterea unei limbi noi cu cititul.
  13. Recitește. Nu știu câți dintre voi recitesc cărțile, dar recitind o carte o cunoști din nou, mai profund, mai bine, mai altfel. Dacă ai o carte preferată sau o carte de sezon, nu ezita să o recitești în fiecare an sau în fiecare sezon.
  14. Prinde reducerile. Dacă vei cumpăra cărți - vei fi motivat să le citești.  Iar reducerile sunt o modalitate perfectă de a face rost de cărți la un preț mai redus. Astfel, dacă vei avea cărți în propria bibliotecă - vei fi atras negreșit de ele.

Dacă mai aveți sugestii cum să citiți cât mai mult și cum să vă motivați, nu ezitați să le lăsați într-un comentariu. 

vineri, 29 iulie 2016

Miroși a dragoste

Miroși a dragoste. Nu a parfumuri scumpe sau ieftine, nu a flori, detergenți sau lumânări, dar miroși a dragoste. Îmi place să-mi amintesc de tine în zilele calde de vară, în toată înădușeala verii închid ochii și mă gândesc la tine. Și atunci simt un miros plăcut răspândit în aer, o aromă dulce care mă calmează și mă duce într-un alt univers, într-o altă lume unde lucrurile se întâmplă exact așa cum îmi doresc eu să se întâmple. Pentru că miroși a dragoste. Miroși a fantezie și a pasiune. E ceva ademenitor de fiecare dată când sunt în preajma ta. E o senzație care mă aduce tot mai aproape și mai aproape de tine, o aromă care vibrează și care mă atrage tot mai mult cu fiecare mișcare pe care o faci. Îmi pierd mințile de fiecare dată când te am alături și e o plăcere să mă las purtată de val de fiecare dată când suntem împreună. Pentru că miroși a dragoste. Miroși a frenezie, a pasiune, a tandrețe. Păcat că nu pentru mine...

sâmbătă, 23 iulie 2016

Leapșa: Book Blogger Tag

1. Top 3 lucruri pe care nu le suporți la o carte.
- Descrierile impresionant de lungi și de plictisitoare
- Finalurile predictibile.
- Pasajele seci sau banale.
2. Descrie locul tău preferat pentru a citi.
Îmi place să citesc dimineața în pat, după micul dejun. Sau să citesc în leagăn.
3. Trei confesiuni legate de cărți.
- Îmi plac cărțile impresionant de voluminoase. Mi se par ”pline”, pe când cele mai puțin voluminoase mi se par seci.
- Îmi plac poveștile de dragoste excentrice : triunghiuri amoroase, înșelări, dragoste imposibilă, cupluri care nu rămân împreună până la urmă.
- Îmi plac cărțile care nu au un final bine stabilit și care îți dau posibilitatea de a proiecta singură finalul cărții.
4. Când ai plâns ultima dată în cursul lecturării unei cărți?
Cred că am plâns doar o singură dată în timpul lecturării unei cărți, la cartea  Pe aripile vântului de Margaret Mitchell.
5. Câte cărți se află în acest moment pe noptiera ta?
Nu am o noptieră, deci nu e nici o carte pe noptieră. Dar citesc mai multe cărți momentan: America de Franz Kafka, Femei în țara bărbaților, Du-te și pune un străjer de Harper Lee.
6. Care este gustarea ta preferată în timp ce citești ?
Nu am o gustare preferată pentru că-mi place orice să mănânc în timp ce citesc. Dar uneori cartea mă captivează atât de mult încât nu mai reușesc să mănânc.
7. Numește 3 cărți pe care le-ai recomanda tuturor.
- Să ucizi o pasăre cântătoare de Harper Lee
- Tess dUrberville de Thomas Hardy
- Exerciții de echilibru de Tudor Chirilă
8. Arată-ne o poză cu raftul tău favorit din biblioteca ta.
Am foarte puține cărți în biblioteca mea pentru că obișnuiesc să le împrumut de la bibliotecă, iar prin urmare nu am nici un raft cu cărți favorit pentru că am un singur raft.
9. Scrie în 3 cuvinte ce înseamnă cărțile pentru tine.
Libertate, evadare, vis.
10. Care este cel mai mare secret de cititor al tău?
Înainte de a începe o carte și de a face cunoștință cu personajele și cu firul narativ, îmi place să-i citesc sfârșitul.

marți, 19 iulie 2016

Fură.

Fură din orice loc unde vibrează inspirația sau care îți alimentează imaginația.
Devorează filme, muzică, picturi, cărți, poeme, fotografii, conversații, vise, copaci, 
arhitectură, semne de circulație, nori, lumină și umbre.
Alege să furi numai de la lucrurile care vorbesc direct sufletului tău. Dacă faci asta, 
munca (și furtul) tău vor fi autentice.
Autenticitatea este de neprețuit.
Originalitatea este non-existentă.
Nu te obosi să ascunzi furtul - sărbătorește-l dacă ai chef.
Adu-ți aminte ce spunea Jean-Luc Godard: 
Nu contează de unde iei lucrurile, ci încotro le duci.


*am furat asta de la Jim Jarmusch

joi, 7 iulie 2016

Ce se întâmplă cu citatele din cărți !?

Trebuie să recunosc că am o slăbiciune pentru persoanele care citesc. Când cineva îmi vorbește de cărțile citite și avem același cărți lecturate - mă încălzesc. Dar lucrul care mă încălzește cel mai mult atunci când citesc o carte sunt citatele și cuvintele pline de sens așternute pe hârtie. Îmi place să subliniez citatele din cărți și mai apoi, după ce am terminat cartea, să o răsfoiesc și prin intermediul citatelor îmi amintesc tot ce mi-a plăcut la această carte. Sunt cărți care au zeci de pasaje numai bune de subliniat și de recitit. Și sunt cărți seci prin modul în care sunt combinate cuvintele, dar foarte pline de sens în esența lor.
Îmi place să extrag citatele din cărți. Îmi place să le transpun ulterior într-un carnețel ca să le pot reciti de fiecare dată și prin intermediul lor să-mi amintesc ce mi-a plăcut cel mai mult la această carte. Voi ce faceți cu citatele din cărți ?

miercuri, 22 iunie 2016

Top 5 Wednesday - Cărțile cu cele mai frumoase începuturi

Anna Karenina de Lev Tolstoi
” Toate familiile fericite se aseamănă între ele; fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei”
Mary Anne de Daphne du Maurier
Multă vreme după ce ea plecase și ieșise cu totul din viața lor, doar zâmbetul ei le răsărea aievea în minte. De trăsăturile și coloritul chipului ei își aminteau ca prin ceață. În zâmbetul ei se deslușea răspunsul la toate cele întâmplate. Mijea în colțul stâng al gurii și-i flutura pe buze doar o clipă, parcă luând în derâdere de-a valma atât pe cei care-i erau dragi - începând cu rudele de sânge - cât și pe cei care îi stârneau disprețul. De asta își vor aminti peste ani. Toate celelalte se duseră pe apa uitării. Și minciunile ei și înșelăciunile și izbucnirile de mânie pe nepusă masă. Și risipa nesăbuită și dărnicia fără rost și limba otrăvită. Păstrau în gând doar căldura și dragostea ei de viață”
Mândrie și prejudecată de Jane Austen
”Este un adevăr universal recunoscut că un burlac, posesor al unei averi frumoase, are nevoie de o nevastă. Oricât de puțin cunoscute ar fi simțămintele sau vederile unui asemenea bărbat atunci când apare pentru prima dată într-un loc, acest adevăr este atât de înrădăcinat în mințile celor din jur, încât burlacul este socotit ca proprietate de drept a uneia sau alteia dintre fiicele familiilor din vecinătate” 
Lolita de Vladimir Nabokov
”Lolita, lumină a vieţii mele, văpaie a viscernelor mele. Supliciul meu, suflet al meu. Lo-li-ta: vârful limbii execută o mişcare în trei timpi, coborând pe vălul palatin ca să atingă, la timpul trei, dinţii. Lo. Li. Ta. Dimineaţa, era Lo, pur şi simplu Lo. Cum stătea în picioare, un metru cincizeci în şosete. Era Lola, când purta pantaloni pescăreşti. Era Dolly, la şcoală. Dolores era în împrejurări oficiale. Dar, în braţele mele, era întotdeauna Lolita.”



vineri, 17 iunie 2016

Am ştiut de la început că nu o să dureze mult

Am știut de la început că nu o să dureze mult. Am știut din primele clipe când te-am văzut că tot ce e frumos nu rămâne veșnic. Și nu ai rămas. Tu ești liber. Îți place viteza, adrenalina și buzele plăpânde. Mereu altele. Mereu aparținând unor femei diferite. Nu știu ce a fost în mintea ta, dar știu ce a fost în a mea. Pentru cât timp am fost împreună, nu am putut fi rațională sau calculată. Încă nu mai pot. Nu-mi place să simt emoții pe care nu le pot controla, dar cât am fost împreună - asta a fost tot ce am simțit.
Am ştiut de la început că nu o să dureze mult. A fost dureros să mă trezesc cu adevărul în faţă. Dar a fost greşeala mea. Mă doare prezenţa ta mai mult decât lipsa ta. Pentru că ştiu că te gândeşti la altele. Pentru că ştiu că nu mi-ai aparţinut niciodată cu adevărat. Mi-ai dat peste cap întreaga mea lume. Ai reuşit să dezgropi în mine cele mai ascunse sentimente. Mi-ai călcat principiile, valorile, orgoliul. Şi apoi ai plecat.
Am ştiu de la început că nu o să dureze mult...


marți, 14 iunie 2016

Femei de Charles Bukowski

Trebuie să recunosc că am avut așteptări mari de la această carte și că am cumpărat-o cu un interes avid. Dintr-un motiv strict personal îmi doream să o citesc foarte mult. Nu regret că am făcut-o. Dar știu că nu o voi reciti. Cartea e o viziune absolut realistă asupra realității. Nu e filtrată și nu e cizelată în nici un fel. Limbajul este unul necenzurat, frazele fiind seci și lipsite de sensuri profunde. Cu toate acestea, există adevăr în această carte.
Romanul dezvăluie povestea unui scriitor - Henri Chinaski, alcoolic, pasionat de femei și pariuri, dar care este măcinat de gândul ratării. Deși pe parcursul lecturii se amplifică tot mai mult dorința lui pentru sex, băutură, femei, în comportamentul său se ghicește disperarea de a evada din singurătate, nevoia de tandrețe și compasiune.
Nu pot să spun că e o carte impresionantă, sau că există ceva măreț și spectaculos în acțiunea romanului, dar pot să spun că e o carte must-read, din care pot fi sustrase măcar ceva citate bune.
  • Întâmplarea unuia era întâmplarea celor mai mulți. Viețile noastre nu erau atât de diferite - chiar dacă ne plăcea să credem așa.
  • Mi-au displăcut imediat cu toții, așa cum stăteau făcând pe isteții și dându-și aere. Se reduceau la zero unii pe alții. Cel mai rău lucru pentru un scriitor este să cunoască alt scriitor și, mai rău decât atât, să cunoască mai mulți scriitori.
  • Eram bucuros că nu sunt îndrăgostit, că lumea mă nemulțumea. Îmi place să fiu în răspăr cu tot ce mă înconjoară. Îndrăgostiții devin adesea iritați, periculoși. Își pierd simțul perspectivei, Își pierd simțul umorului. Devin nervoși, niște plicticoși psihotici. Devin chiar criminali.
  • Dacă m-aș fi născut femeie, cu siguranță aș fi devenit prostituată. Dar, pentru că m-am născut bărbat, tânjeam după femei în mod constant, cu cât erau de calitate mai proastă, cu atât mai bine. Și totuși femeile - femeile adevărate - mă speriau, pentru că ele, în cele din urmă îți doreau sufletul. Iar eu vroiam să păstrez ce mai rămase din al meu. Tânjeam după prostituate, femei de speță joasă, pentru că erau ucigătoare și din topor, nu aveau nici o pretenție. Nu pierdeai nimic după ce plecau. Totuși, în același timp, tânjeam după o femeie tandră, adevărată, în ciuda prețului exorbitant. Oricum ar fi fost, eram pierdut. Un bărbat puternic ar fi renunțat la ambele variante. Eu nu eram puternic. Așa că am continuat să lupt cu femeile. Cu ideea de femeie.
  • Am discutat romanul lui Glendoline. M-am gândit că oricine e în stare să citească altora din propriul roman cu voce tare trebuie să fie suspect. Dacă asta nu echivala cu străvechiul sărut al morții, atunci ce?

sâmbătă, 11 iunie 2016

Marea taină a existenței nu constă în a trăi, ci în a ști pentru ce trăiești

Fiodor M. Dostoievski spunea:”Marea taină a existenței nu constă în a trăi, ci în a ști pentru ce trăiești”. Viața este o sumă de momente, care adunate la un loc, ne arată drumul pe care l-am parcurs și lucrurile care ne-au luminat sau întunecat drumul. Suntem obișnuiți să coexistăm în această lume și să ne petrecem majoritatea timpului fără a avea vreun scop. Urăsc oamenii care nu știu ce își doresc de la viață. Sunt lucruri care nu pot fi realizabile decât atunci când ți le-ai pus drept scop și faci tot posibilul ca să le îndeplinești. Și sunt lucruri care vin spre tine exact când te aștepți cel mai puțin.
Trăim viața pentru a avea o carieră, o familie, o casă primitoare, fără a realiza, de fapt, că lucrul care contează cel mai mult - este să trăiești pentru TINE. Indiferent de cât de multe nu ai face pentru bunăstarea ta materială, la sfârșitul drumului nu contează decât ceea ce ai făcut pentru sufletul tău. Viața ar fi mult mai ușoară dacă am ști pentru ce trăim și dacă am face alegerile corecte. Dar indiferent de cât de sigur nu ai fi că știi un lucru - mereu vor exista îndoieli și presupuneri. Iar în acest caz, cum îți dai seama că știi pentru ce trăiești ?

marți, 7 iunie 2016

10 citate inspiraționale de William Shakespeare


  1. Prietenii sunt ca umbra, nu apar decât atunci când e soare.
  2. Timpul este prea lent pentru cei care așteaptă, prea iute pentru cei care se tem, prea lung pentru cei care se plâng, prea scurt pentru cei care sărbătoresc. Dar, pentru cei ce iubesc, timpul este o eternitate. 
  3. Nu există trădare mai mare decât trădarea față de tine însuți. 
  4. Acolo unde ești - se află lumea întreagă.
  5. Atunci când un tată îi face un dar fiului său, amândoi râd. Când un fiu îi face un dar tatălui - amândoi plâng.
  6. Nimic nu este nici bun, nici rău, dacă nu îl considerăm ca atare.
  7. Soarta unei glume depinde de urechea care o aude, nu de limba care o spune. 
  8. Dragostea pe care o poți măsura este întotdeauna foarte săracă. 
  9. Cei nefericiți nu au alt remediu decât speranța.
  10. Știm ce suntem, dar puțin ne  pasă de ce am putea fi.

vineri, 3 iunie 2016

Lumea pe care am creat-o este un proces al gândirii noastre

Albert Einstein spunea: ” Lumea pe care am creat-o este un proces al gândirii noastre. Nu poate fi schimbată fără a ne schimba gândirea”. Lumea în care trăim este un univers creat exclusiv de modul în care gândim și acționăm. Schimbările, ar trebui și ele să apară ca rezultat al gândirii noastre. Dar de cele mai multe ori, ne dorim ca schimbările apărute să fie valide doar în cazul nostru și să survină exclusiv în folosul și interesul nostru, fără a ști de fapt, că întâmplarea unuia este întâmplarea multor din noi. Viețile pe care le trăim și lucrurile pe care le facem sunt lucruri pe care le fac sute de mii de oameni, nu sunt lucruri atât de diferite pentru că provin din același mod de gândire al nostru. Ne place să credem că ne diferențiem cumva de cele peste 7 miliarde de oameni existenți - dar nu este așa. Suntem uniți și conectați între noi mai mult decât realizăm acest lucru. Suntem țesuți de același păianjen - gândirea noastră. Și numai gândirea noastră este cea care poate schimba cumva felul de a percepe lucrurile, dar pentru asta trebuie să fie creat un mediu special, în care să nu fim influențați de nici un factor pentru a putea lua cele mai bune decizii. Iar într-un univers unde la baza lucrurilor există mereu un factor de influență, se poate gândi autonom? Nu, nu se poate!


marți, 31 mai 2016

Frumusețea

Aristotel spunea: ”Frumusețea personală este mult mai mare decât orice recomandare”. Frumusețea reprezintă calitatea de a avea valoare estetică, de a fi pe placul celorlalți prin armonia mișcărilor, culorilor și a liniilor. De fapt, frumusețea este o armă, este o unealtă de luptă împotriva inesteticului care te ajută să cucerești folosindu-te de aparențe și de lucrurile care sunt absolut artificiale. Și aici nu ne referim la frumusețea interioară. Frumusețea se spune că depinde de gusturile fiecărui din noi. Adevărul este că noi apreciem frumusețea după nivelul nostru de a fi atrăgători și că alegem oamenii care să ne înconjoare raportându-ne la cât de frumoși suntem noi și cum ne-am completa în armonie cu ei.
Frumusețea interioară, pe de altă parte, depinde de fiecare dintre noi. Lucrurile pe care noi le vedem s-ar putea alții să nu le vadă. Dar iarăși pentru că raportăm calitățile sau lucrurile pe care le căutăm în oameni după lucrurile pe care noi le avem și care sunt importante pentru noi. Lumea e nebună când vine vorba de frumusețe, pentru că aceasta îți monopolizează privirea și nu te lasă să vezi dincolo de aparențe. Suntem cu toții în căutarea frumuseții pentru că avem impresia că nu suntem niciodată destul de frumoși. Adevărul este că totul nu e decât o iluzie, pentru că frumusețea nu ocupă decât un procent infinit de mic în universul infinit de mare în care trăim.


sâmbătă, 28 mai 2016

Martorul mut de Agatha Christie


Îmi plac detectivele. Nu pot să renunț la această plăcere vinovată de a mă delecta cu un detectiv atunci când vreau să i-au o pauză de la toate cărțile grele pe care le citesc. Și cine e cel mai bun scriitor în materie de detective dacă nu Agatha Christie? Trebuie să recunosc că nu știam nimic despre această carte când am cumpărat-o, dar impresia obținută la sfârșitul romanului s-a ridicat la așteptările mele.
Martorul mut de Agatha Christie spune povestea unei ”domnișoare” bătrâne, Emily Arundell, a cărei familie era constituită din 3 nepoți : Theresa, Charles și Bella. În săptămâna de dinaintea Paștelui, s-a întâmplat un incident care a pus-o pe gânduri pe stăpână : a căzut de pe scară fiind sigură că cineva încearcă să o lichideze. Ceva mai târziu, analizând lucrurile, Emily îi trimite o scrisoare celebrului detectiv Hercule Poirot, dar scrisoarea ajunge cu o întârziere de 2 luni, iar bătrâna moare între timp. Hercule Poirot se angajează să descopere misterul care se ascunde în această poveste și să descurce intriga care se învârte în jurul testamentului acesteia.
Prin metode foarte pespicace și prin concluzii bazate pe argumente plauzibile, Hercule Poirot reușește să dezvăluie asasinul domnișoarei Emily, dar asta nu înainte a apărea o nouă victimă.
Romanul nu este atât de impresionant prin complexitatea sa, cât este impresionant prin plăcerea pe care ți-o oferă atunci când îl citești și prin modul în care este bine țesută intriga, astfel că e greu să tragi singur concluzii fără ajutorul celebrului detectiv Hercule Poirot.

P.S. Să nu uităm și de coperta minunată care te cheamă la citit, iar interiorul cărții e și mai minunat :3

miercuri, 25 mai 2016

9 lucruri pe care nu le știai despre William Shakespeare


  1. Potrivit Oxford Dictionary of Quotations, Shakespeare a scris zece dintre cele mai utilizate fraze în limba engleză.
  2. Potrivit acceași surse, William a introdus peste 3000 de cuvinte în limba engleză.
  3. Acesta a fost căsătorit cu o femeie cu mult mai în vârstă decât el, care la acea vreme îi purta copilul.
  4. Shakespeare nu și-a publicat niciodată operele de artă. Ele sunt astăzi cunoscute datorită celor 2 amici ai săi, care le-au înregistrat și publicat după moartea sa.
  5. Pe lângă cele 37 de piese de teatru și 154 de sonate, William era și un actor deosebit.
  6. USA trebuie să îi mulțumească autorului pentru cele 200 de milioane de grauri existenți la etapa actuală în State. În 1890, un american s-a angajat să aducă în SUA păsări despre care vorbește William în operele sale. Astfel, au fost eliberați peste 60 de grauri atunci.
  7. Lunile planetei Uranus sunt numite după personajele din operele autorului. 
  8. Sunte peste 80 de versiuni înregistrate de pronunțare a numelui lui Shakespeare.
  9. Nimeni nu știe ziua reală de naștere a lui William Shakespeare. Aceasta este sărbătorită pe 23 aprilie, cu 3 zile înainte de botezul său înregistrat la 26 aprilie. 

duminică, 22 mai 2016

Nu e o crimă să iubești ceea ce nu poți explica

Iubim lucruri, iubim persoane, momente, întâlniri, amintiri, clipe, iubim viaţa şi iubim toate lucrurile pe care aceasta ni le oferă. Dar iubim condiţionat, iubim limitat, iubim nu din adâncul sufletului nostru dar în măsura în care credem că este corect să iubim. Iubirea nu poate fi înţeleasă, nu poate fi explicată sau înlocuită şi, deseori, nu se pretează nici unei explicaţii logice. Lucrurile care ne înconjoară şi lucrurile pe care le iubim sunt lucruri care ne definesc şi care ne reprezintă în măsura în care noi decidem că ele sunt bune pentru noi.
Timp de sute de ani oamenii au încercat să explice iubirea ştiinţific, filosofic, sentimental, dar eu eşuat pentru că sunt lucruri care nu au o explicaţie logică. Sunt iubiri care nu pot fi explicate ţi iubiri a căror explicaţie noi refuzăm a o recunoaşte. Nu ne este frică să afişăm iubirile care ne înalţă, care ne ridică în abis şi care pot fi explicate. De ce ne este frică atunci să afişăm iubirile nocive, iubirile distrugătoare sau iubirile care nu pot fi raportate unui raţionament logic? Ne temem să iubim şi să afişăm astfel de iubiri pentru că ele niciodată nu vor fi înţelese de societatea în care trăim. Ne temem să iubim sincer şi în felul nostru pentru că credem că toate iubirile trebuie să aibă o explicaţie. Ne temem pentru că nu am realizat încă că nu e o crimă să iubeşti ceea ce nu poţi explica.


joi, 19 mai 2016

Găsește lucrurile care îți plac și lasă-le să te ucidă

Viața este o căutare continuă. Căutăm fericirea și dragostea, căutăm cărți care să ne placă și prieteni care să ne convină, căutăm filme și spectacole impresionante, căutăm imposibilul, imprevizibilul și perfecțiunea. Și în momentul în care le găsim ne dezicem de ele pentru că așteptările noastre au fost deja satisfăcute și avem ceva mai mult spre care să tindem. Nu e rău să tinzi spre mai mult, dar odată și odată nu vei mai avea spre ce tinde și ce se întâmplă atunci când așteptările tale nu mai pot fi satisfăcute?
Se spune că nu contează decât ceea ce îți dorești. Dar deseori ceea ce dorim nu se conformează dorințelor pe care societatea le poate accepta. Și atunci vin momente în care ne limităm la a fi pe placul societății fără a ne gândi că, de fapt, ceea ce NOI dorim contează. Viața nu trebuie trăită încercând a fi pe placul altora, pentru că așa niciodată nu o să ajungi la satisfacția maximă. Fie că îți place să fii liber, să trăiești în pericol și nesiguranță, să trăiești în desfrâu, dezordine sau conspirație. Trebuie doar să găsești lucrurile care îți plac și să le lași să te ucidă, pentru că într-un final - toți spre moarte tindem. Și decât să mori de frică, nesiguranță sau de mâna altora, nu mai bine te lași ucis de lucrurile care ȚIE îți plac ?


sâmbătă, 14 mai 2016

Sacrificiul

Nicolae Steinhardt spunea ”Sacrificiul e o constantă a istoriei și un imbold al omului. Fără de sensul sacrificiului suntem lipsiți de uneltele construcției”. Sacrificiul reprezintă o renunțare voluntară la ceva prețios nouă pentru binele sau în folosul cuiva sau ceva. Sacrificiul, prin definiția sa cea mai strictă, ia ceva prețios în schimbul împăcării unei puteri mai mari, un devotament de durată pentru o cauză care nu poate fi satisfăcută cu o simplă promisiune. Un jurământ, indiferent cât de solemn nu ar fi el, nu-ți cere nimic în schimb, în timp ce, jertfa adevărată cere pierderi de nedescris.
Sacrificiul este considerat a fi ceva măreț și demn. Cred că mai degrabă este ceva absurd, pentru că nici o acțiune rațională nu poate fi considerată sacrificiu. Și ce dacă se spune că cel care nu riscă nu câștigă? În cazul renunțării voluntare pentru ceva măreț, regula nu se aplică. Nici un sacrificiu nu ne aduce certitudinea că vom reuși în construcția celor plănuite. Iar decât să sacrifici în incertitudine și necunoaștere, nu mai bine nu sacrifici deloc?


miercuri, 11 mai 2016

Top 5 Wednesday - Cărți citite dintr-o răsuflare

Codul lui daVinci de Dan Brown. Nu mă abat deseori de la literatura clasică, dar și când o fac - nu-mi pare rău. Dan Brown are un mister și un suspans aparte cu care își contruiește romanele, iar detaliile ștințifice îi oferă romanului o dorință arzătoare de a-i pătrunde conținutul.
Exerciții de echilibru de Tudor Chirilă. Trebuie să recunosc că sunt fan Chirilă. Am așteptat cartea prin poștă săptămâni bune, iar când a venit am citit-o dintr-o răsuflare. Acum îmi aduc aminte cu frenezie de textele sale și le recitesc cât de des am ocazia.
Bună seara, Melania! de Rodica-Ojog Brașoveanu. Nu pot să nu menționez că detectivele sunt pasiunea mea și de fiecare dată când intru în miezul unui roman-polițist nu pot să nu o fac și eu pe polițista. Romanul respectiv a fost citit în câteva ore, și recitit mai târziu cu și mai multă pasiune și dragoste.
Tess dUrberville de Thomas Hardy. Îmi amintesc mereu cu plăcere de această carte, de personajele, momentele și emoțiile care m-au cuprins în timp ce o citeam. Mi-a părut rău momentul când am terminat-o și, trebuie să recunosc, mi-a părut rău că am citit foarte repede pentru că m-am aflat în febra lecturii doar pentru câteva zile.
Să ucizi o pasăre cântătoare de Harper Lee.  Am început romanul dintr-o provocare și l-am terminat dintr-o răsuflare. Îmi aduc aminte și acum duminica în care l-am citit și satisfacția pe care am primit-o încă de la primele pagini și de la motivul pentru care e păcat să ucizi o pasăre cântătoare.

*Cărțile sunt într-o ordine aleatorie, fiindcă mi-au plăcut în aceeași măsură. 

sâmbătă, 7 mai 2016

Eu sunt Malala - povestea fetei care a luptat pentru educație și a fost împușcată de talibani

Eu sunt Malala este povestea unei familii dezrădăcinate din cauza atacurilor teroriste care aveau loc în Pakistan, o poveste despre lupta pentru dreptul fetelor la educație, o poveste despre un tată care și-a încurajat fiica să lupte pentru educație prin școala pentru fete pe care a deschis-o, o poveste care vorbește despre exprimarea liberă și despre viața pe care o duc sute de mii de femei din toată lumea.
Să citesc Eu sunt Malala a fost o provocare pentru mine, deoarece mi-am propus să o citesc într-o singură zi și pot spune că scopul a fost atins. Auzisem foarte multe despre această carte și eram foarte tentată să o descoper personal. Și nu pot spune decât că, odată ce am început să o citesc - nu mă puteam opri.
M-am născut într-o țară care a luat ființă la miezul nopții. Când am fost atât de aproape de moarte, abia trecuse de miezul zilei”. Cartea spune povestea unei tinere - Malala și toate lucrurile prin care a fost nevoită să treacă pe parcursul a 15 ani. Tatăl acesteia a învățat-o de mică să lupte pentru libertate și pentru educația fetelor. Iar odată ce a dat de gustul cărților, învățătura pentru Malala a devenit scopul vieții. Swan, localitatea în care trăia, era una relativ liniștită până în momentul în care au venit talibanii. Aceștia au aruncat în aer zeci de școli, au biciuit femeile, au omorât mii de pakistani și au insuflat frica în sute de mii de oameni. Malala este vocea care luptă împotriva acestor fărădelegi, iar prin zecile de interviuri pe care le-a acordat, aceasta a luptat pașnic împotriva bombardamentelor și pro educației femeilor. Într-o zi pe cât se poate de obișnuită, Malala a fost împușcată - iar sute de mii de oameni s-au rugat pentru însănătoșirea acesteia.
În anul 2011 Malala primește Premiul Național pentru Pace al Tineretului din Pakistan și este nominalizată la Premiul Internațional pentru Pace al Copiilor. Numeroasele premii și nominalizări au atras atenția talibanii, fapt pentru care a fost împușcată. Când și-a revenit, a continuat lupta pentru educația femeilor și astăzi promovează educația prin prisma Fundației Malala.
Citate :

  • În lume exista 2 feluri de putere; una este sabia iar cealaltă este stiloul. Există însă o a treia putere, mai mare decât celelalte două puse la un loc,acea a femeilor.
  • Adevărul va zdrobi frica.
  • A trăi nu înseamnă doar să inspiri oxigen și să expiri dioxid de carbon. Poți să stai locului și să accepți tot ce vine din partea talibanilor sau poți să te ridici împotriva lor.
  • Sunt tată - fii mei sunt la fel de importanți ca fiica mea.
  • Sunt convins că Dumnezeu trimite întâi soluția, apoi problema.
  • O vreme tata a procedat întocmai, dar s-a oprit când și-a dat seama că șoimul, deși zboară sus, e o pasăre nemiloasă. 

marți, 3 mai 2016

10 citate inspiraționale de Leonardo da Vinci

  1. Nimic nu ne înșeală mai mult decât propria noastră gândire. 
  2. În viață frumusețea dispare. În artă - nu. 
  3. Dacă ești singur îți aparții întru-totul ție însuți. Dacă ești însoțit chiar și de un singur tovarăș, îți aparții numai pe jumătate ție însuți sau chiar mai puțin, în funcție de iraționalitatea comportamentului său. Iar dacă ai mai mult de un singur tovarăș, vei cădea și mai adânc în aceeași stare jalnică. 
  4. Simplitatea reprezintă cea mai mare sofisticare.
  5. Un poet știe că a atins perfecțiunea nu atunci când nu mai are nimic de adăugat, ci atunci când nu mai are nimic de înlăturat.
  6. Slab este învățăcelul care nu-și depășește maestrul.
  7. Pasiunea intelectuală ne stârnește senzualitatea. 
  8. Experiența nu greșește. Numai judecățile noastre greșesc așteptând de la ea ceea ce nu îi stă în putere. 
  9. Natura nu își încalcă niciodată propriile sale legi.
  10. Un trup frumos moare. Dar opera de artă - nu. 

sâmbătă, 30 aprilie 2016

11 lucruri pe care nu le știai despre Paște


  1. Paștele este în fiecare an la o dată diferită. Această dată este prima duminică după luna plină de după echinocțiul de primăvară. 
  2. Ouăle sunt simbolul fertilității și renașterii și au fost folosite ca monedă de schimb încă din perioada antică.
  3. Denumirea de Easter vine de la Eostre(Ostara în germană) - zeița estului și a zorilor.
  4. Cozonacul provine de la chiflele cu semn de cruce care erau coapte în onoarea lui Eostre. Creștinii au adoptat tradiția, și astăzi pe cozonac/pască avem simbolul unei cruci.
  5. Iepurașul de Paște este asociat cu fertilitatea primăverii. Acesta își poate urmări originile în Germania, unde a fost văzut ca un ”Moș Crăciun” care livrează dulciuri pentru copii. Copii făceau cuiburi în care iepurașul să lase dulciurile, și astfel a apărut coșul tradițional de Paște.
  6. Ouăle au fost odată utilizate ca certificate de naștere. Acestea erau vopsite cu numele și data nașterii unei persoane și erau acceptate legal de instanțele respective.
  7. Găsirea unui ou cu două gălbenușuri de Paște este considerat un semn de noroc.
  8. Americanii cumpără peste 700 de milioane de bomboane marshmallow în formă de pui cu această ocazie.
  9. Crinul alb este simbolul sărbătorii pascale deoarece semnifică puritate și este adoptat în mai multe biserici din Europa.
  10. Americanii cheltuiesc 131$, în mediu, în fiecare an de Paște: dulciuri, decor, figurine ciudate, și desigur, ouă din unt de arahide.
  11. Paștele este cea mai veche și cea mai importantă sărbătoare creștină. 

miercuri, 27 aprilie 2016

Mergi înainte

Mergi înainte. Doar acolo unde calea este mai scurtă, drumul pare mai ușor, și mai vizibil. Acolo aerul e curat, iar toate nopțile întunecate alternează cu zilele luminoase.
Mergi înainte. După fiecare întorsătură vei descoperi crestele stâncoase. Nu trebuie să aștepți pe cineva, aici este loc pentru o singură persoană. Și acela ești tu. O să urci pe crească și de acolo o să vezi întreg oceanul. Întreaga lume este de neegalat până la momentul în care apa nu este înghițită de meridian. Valurile îți vor inunda trupul, iar degetele tale, vor intra subit în nisipul fin, pe țărmul fără apărare.
Mergi înainte. Petrece o noapte sub cerul liber și simte mirosul pădurii transpirânde de dogoarea temperaturii de afară. Oprește-te și ascultă bufnițele și simte liliecii cum zboară deasupra ta.
Mergi înainte. Acolo unde apusurile sunt mai sângeroase pentru că nimeni nu a reușit încă să pășească pe acele locuri.
Mergi înainte. La sfârșitul drumului nu vei găsi răspunsurile la întrebările tale. Dar oare către ele te-ai grăbit până acum? Către ele te-a purtat gândul?
Trebuie doar să mergi înainte.


duminică, 24 aprilie 2016

Harry Potter în cifre și date (3)

  • Arthur Weasley trebuie să moară inițial în Harry Potter și Ordinul Phoenix, dar a fost înlocuit de Sirius Black.
  • În 200 de țări a fost publicat romanul lui J.K. Rowling
  • 11 milioane de copii s-au vândut în prima zi când a apărut Harry Potter și Talismanele Morții
  • Ginny Weasley a devenit un jucător profesional de Quidditch pentru echipa Holyhead Harpies, dar ulterior ”s-a pensionat” pentru a avea grijă de copii.
  • Harry, Ron și Hermione și-au primit propriile Chocolate Frog cards.
  • 101 cartonașe despre vrăjitori și vrăjitoare faimoase a scris J.K.Rowling pentru a aduce lumină în lumea vrăjitorilor.
  • 40.000 de dolari valorează Harry Potter și Piatra Filozofală din prima ediție tipărită Bloomsbury
  • 1 producător, 2 scenariști, 5 editori, 4 compozitori, 6 cineaști și 4 directori au lucrat la toate cele 8 filme Harry Potter
  • 2 perechi de ochelari de vedere a păstrat Daniel Radcliffe
  • 60-70 nr de baghete pe care le-a utilizat Daniel Radcliffe de-a lungul filmărilor
  • 700 de faulturi există în jocul de Quidditch
  • 9 ani, 7 luni și 29 de zile au trecut de la premiera primului film Harry Potter și ultimul
  • 1 nominalizare Oscar a avut H.P și pocalul de foc, 1 nominalizare - H.P și prințul semipur, 2 nominalizări Oscar - H.P și talismanele morții, 2 nominalizări - HP și prizonierul din Azkaban, 3 nominalizări Oscar - H.P și piatra filozofală
  • 42,280 dolari este taxa de școlarizare la Hogwarts
  • 40 milioane de jocuri video Harry Potter a vândut Electronic Arts
  • 13 colegii au participat la inițierea în magie a lui Daniel Radcliffe, inclusiv Yale, Oregon State și Swartmore
  • 204,102,000 dolari valorează Hogwarts
  • 414,000 metri pătrați are cea mai cunoscută școală de magie și vrăjitori
  • 30 specii de bufnițe din India sunt în pericol deoarece părinții dau bufnițe drept cadou pasionaților de Harry Potter
  • 42 de milioane ar fi făcut Daniel Radchiffe pentru rolul său în Harry Potter - asta înainte de a atinge vârsta de 21 de ani.

miercuri, 20 aprilie 2016

Viața e un răsărit de soare minunat

E noapte. Câteva raze de lumină izvorăsc ușor și fac distincția vagă a orizontului. Apoi razele se multiplică și apare o formă circulară tot mai roșiatică și mai puternică prin puterea de a străbate întunericul. E liniște. Se simte aerul rece, dar totodată căldura din ce în ce mai sesizabilă. Forma circulară se ridică tot mai sus pe cer și se contopește cu natura. Aici e momentul în care simți cum razele de soare îți alungă somnul prin gâdilitul ușor și insistent. Aici e momentul în care îți dai seama că începe o nouă zi pentru tine.
Când eram copil, mă trezeam zilnic cu fraza : Viața e un răsărit de soare minunat. Cuvintele au prin forma lor, modul în care am văzut zorii. Dar de-a lungul timpului, am observat că în unele zile, soarele arde precum focul, iar în altele - nu arde deloc. Am învățat că zilele în care soarele e cel mai frumos de dimineață nu înseamnă că sunt cele mai frumoase zile. M-am obișnuit cu zilele când soarele arde precum focul. Dar cum să te obișnuiești cu zilele în care e frig și întunericul pune stăpânire pe rațiunea și simțurile tale ? Cum să te obișnuiești cu răsăritul soarelui acoperit de nori ? Cum să te obișnuiește cu faptul că uneori, și cel mai frumos soare din lume prevestește o furtună?

duminică, 17 aprilie 2016

Serendipity Blog - primul anișor

Cu pași mici dar siguri, a trecut un an. Experiența de blogger mi-a dezvoltat nu doar capacitățile în a scrie, ci m-a ajutat să mă integrez în această lume necunoscută pentru mine, să cunosc oameni cu experiență și să mă provoc necontenit în a găsi subiecte noi pentru cititorii mei.
Începuturile sunt întotdeauna cele mai grele. Începutul meu nu a fost o excepție. Îmi amintesc inițial cât de multe idei aveam și cât de nerăbdătoare eram să postez cât mai mult și cât mai des. Îmi amintesc cât de mult m-am chinuit la unele articole, acesta și acesta , în mod special. Absolut întâmplător am ajuns la 9 articole lunar și am decis să nu mă dezic de acest număr. Și timp de un an- mi-a reușit.
Se spune că există 3 etape în viața unui blogger : prima când ești asaltată de entuziasm și ai impresia că ai idei nelimitate pentru blogul tău, a 2-a etapă începe atunci când ideile sunt pe sfârșite și ești impusă în a te concentra și a găsi un subiect de scris. Iar a 3-a etapă, e cea mai ușoară : ideile ”curg” ca apa unui râu, poți scrie despre orice, oricând, oriunde. Dar nu toți ajung până la cea de a 3-a etapă.
Lăsând introducerile la o parte, astăzi, 17 aprilie mă pot lăuda cu mai bine de 30.000 de vizualizări și exact 108 de articole. Cele mai vizualizate 10 articole au fost :

1. 50 cele mai interesante lucruri despre cărți și scriitori (1)
2. Harry Potter în cifre și date (2)
3. Dacă aș fi bărbat
4. 50 cele mai interesante lucruri despre cărți și scriitori (2)
5. 8 boli ale cărților
6. Despre unul dintre cele mai frumoase lucruri din lume
7. Harry Potter în cifre și date (1)
8. Puterea
9. Tess dUrberville de Thomas Hardy
10. Completare

Acum, nu pot să spun decât MULȚUMESC că îmi sunteți alături.


joi, 14 aprilie 2016

50 cele mai interesante lucruri despre cărți și scriitori (3)

  1. Alexandre Dumas a deschis, în Paris, primul local în care se găteau frigărui. Această idee i-a venit după ce a călătorit prin Caucaz. 
  2. Mark Twain nu suporta cărțile lui Jane Austen : ”De fiecare dată când citesc cartea Mândrie și Prejudecată vreau să o îngrop”.
  3. William Golding s-a apucat de scris la vârsta de 41 de ani. După publicarea celui de-al 3-lea volum, faima sa a început să dispară, iar Golding a avut mult de suferit din această cauză. A devenit irascibil, taciturn și impulsiv și a început să scrie un jurnal care totalizează peste 2.000.000 de cuvinte.
  4. Personajul Alice din Alice în Țara Minunilor a fost bazat pe o persoană reală - Alice Liddell.
  5. Walter Scott a fost primul sciitor engleza care a avut într-adevăr o carieră internațională în timpul vieții sale.
  6. Înainte de Game of Thrones, George R.R. Martin își câștiga existența din turneele de șah și vinderea povestirilor scurte.
  7. Romanul ”Cel mai iubit dintre pământeni” de Marin Preda este considerat o critică violentă la adresa comunismului. După câteva săptămâni pe piață, romanul a fost retras din toate bibliotecile și librăriile publice și universitare. 
  8. Deși Să ucizi o pasăre cântătoare a făcut-o pe Harper bogată, aceasta a dus o viață foarte economă. Conform NewYorker.com, aceasta ar fi câștigat 816,448.06$ din drepturile de autor. Cu toate astea, Harper nu dispunea de mașină de spălat, locuia fără aer condiționat, calculatoare și telefoane mobile. pentru toată corespondența și scrierile sale folosea o mașină de scris manual. Atunci unde se duceau toți banii ei ? În acțiuni de caritate, desigur.
  9. Dostoievski a servit drept sursă de inspirație pentru mulți alți scriitori. Franz Kafka îi spunea ”rudă de sânge”, iar influențele lui Dostoievski asupra operei lui Kafka sunt clare. Maeștrii în proză, cum ar fi Ernest Hemingway sau James Joyse îl idolarizau, iar Nietzche și Freud l-au apreciat pentru modul în care a țesut perfect complexitatea adâncă și întunecată a psihologiei umane în povestirile sale.
  10. J.K.Rowling obișnuia să scrie cărți pentru a-și amuza părinții. Prima ei carte se numea Rabbit și a scris-o la 6 ani.
  11. Jane Austen nu a fost niciodată căsătorită dar a fost logodită pentru o zi.
  12. Arthur Conan Doyle era prieten cu Bram Stoker, Robert Louis Stevenson și J.M.Barrie.
  13. Hercule Poirot este unicul personaj care a avut un obituar în celebrul ziar The New York Times.
  14. Ultimul mesaj (2007) de Hannu Luntiala este un roman alcătuit în totalitate din SMS-uri. Vreo 1000 cu totul, adică în jur de 300 de pagini.
  15. Biblia a fost scrisă timp de 1,600 de ani.
  16. Thomas Paine a fost una dintre personalitățile care au contribuit la izbucnirea Războiului american de Independență. Asta după ce a luat parte la revoluția franceză.
  17. Louisa May Alcott era toată numai sex, droguri și rock and roll. Autoarea Little Women nu a fost chiar atât de sănătoasă precum surorile din cărțile ei. Aceasta și-a început activitatea scriind povestiri obscene și nu doar odată a folosit opiul.
  18. Numele real al lui Lewis Carol a fost Charles Lutwidge Dodgson.
  19. Mark Twain era un prieten foarte bun al pisicilor însă mai puțin al copiilor pe care îi ura.
  20. Suzane Collins și-a început activitatea scriind pentru TV show-urile pentru copii. 
  21. Omul din spatele lui Charlie și fabrica de ciocolată - Roald Dahl- a fost un spion.
  22. Douglas Adams a fost primul om din UK care a cumpărat un calculator Macintosh. El a sprijinit cu aviditate progresele tehnologice, dar și-a și dedicat o mare parte din timp conservării mediului.
  23. Arthur Conan Doyle a murit pe 7 iulie 1930 în timp ce culegea flori din grădină. Ultimele sale cuvinte au fost către soția sa. Acesta i-a șoptit ”Tu ești minunată”.
  24. Shel Silverstein, omul ale cărui poezii sunt citite și studiate în clasele primare a scris pentru Playboy timp de 40 de ani!
  25. Renumitul autor Charles Dickens era un vânător de fantome. El a făcut parte din clubul fantomelor din Londra în 1800, dar dovezi plauzibile că ar fi prins vreo una nu există.
  26. Ultimele cuvinte ale lui Oscar Wilde au fost ”Tapetul meu și cu mine se luptă într-un duel pe viață și moarte. Unul sau altul trebuie să plece”.
  27. Primul cuvânt pe care George Orwell l-a rostit a fost ”bestial”.
  28. Walt Whitman, cel mai iubit poet din istoria Americii, a fost un profesor încă de la vârsta de 17 ani.
  29. Cartea 50 de umbre ale lui Grey a fost mai bine vândută decât Codul lui da Vinci și Harry Potter și talismanele morții.
  30. C.S.Lewis este cunoscut ca un scriitor cu înclinații religioase, dar el a fost, de fapt, convertit la creștinism de către un al autor celebru - J.R.R. Tolkien în 1931.
  31. Despre Tolkien se spune că știa peste 20 de limbi, ceea ce i-a permis să creeze propria limbă - limba elfilor.
  32. Edgar Allan Poe a fost un criptograf al naibii de bun.
  33. Mark Twain, F.Scott Fitzgerald, George Orwell, Vladimir Nabokov au fost destul de buni în atletism.
  34. Prima carte despre vampiri se consideră a fi Carmilla de Sheridan Le Fanu.
  35. Virginia Hamilton a fost primul scriitor de culoare care a câștigat Medalia Newbery.
  36. Arthur Conan Doyle credea în zâne și în tot ce înseamnă paranormal - medii, psihologi, spiritiști, telepați.
  37. George Orwell avea 11 reguli de aur pe care le urmărea pentru a obține ceaiul englezesc perfect. Regula numărul 11 spunea că ceaiul trebuie servit fără zahăr.
  38. Autorul James Frazer a trebuit să se mute din apartamentul său din Londra deoarece podeaua risca să se surpe sub greutatea cărților sale.
  39. Thomas Edison a inventat casele din beton. Acesta credea că utilizând forma corectă, poți turna și construi orice din beton
  40. Virginia Hamilton a scris 41 de cărți în întreaga sa carieră.
  41. George Orwell nu era numele său real. Acesta era Eric Arthur Blair. S-a poreclit George după Sir George și Orwell după râul Orwell.
  42. Toate cărțile lui George R.R. Martin sunt scrise la un calculator vechi de 30 de ani. 
  43. Romanele Alice în Țara Minunilor și Alice în Țara Oglinzilor au fost interzise în China în 1931 din motivul că animalele nu ar trebui să vorbească.
  44. Cuvântul japonez Tsundoku înseamnă să cumperi o mulțime de cărți și să nu ai timp să le citești.
  45. Cea mai mică carte este Old King Cole. Aceasta măsoară 1mm x 1mm iar paginile pot fi întoarse doar cu un ac.
  46. Cărțile lui Jane Austen au fost publicate sub anonimat pe parcursul vieții sale.
  47. J.K. Rowling refuză cu înverșunare să citească 50 de umbre ale lui Grey.
  48. Autoarea Jane Smiley are o obsesie pentru cai. Aceștia apar și în una din lucrările autoarei - Raiul Cailor.
  49. Cartea Dracula de Bram Stoker a fost adapatată în mai mult de 300 de filme.
  50. Lev Tolstoi se pricepea foarte bine la femei. În noaptea nunții sale cu Sophia Behrs a obligat-o să îi citească jurnalele ca să fie pregătită de obiceiurile sale sexuale. 


duminică, 10 aprilie 2016

Nu există un drum spre fericire. Fericirea e drumul

Într-o călătorie nu contează atât de mult destinația, cât contează însăși călătoria în sine : drumul spre destinația finală, persoanele pe care le întâlnim pe drum, toate acele nimicuri pe care le vedem pe fereastra autocarului și distracția care se naște în sufletul nostru. La fel e și în fericire. Trecem prin viață cu gândul că fericirea e o destinație, un punct final pe care trebuie să îl atingem în călătoria noastră, fără a realiza că fericirea e constituită din toate obstacolele pe care le întâlnim pe drum, din toate persoanele care trec prin viața noastră și din toate lecțiile pe care le învățăm. Ne pierdem viața alergând înfometați după un trofeu, fără a realiza că trofeul e însăși cursa pe care o parcurgem. Acea cursă în care se împletește dragostea cu ura, respectul cu disprețul, prietenia cu trădarea. Fericirea reprezintă o stare de mulțumire sufletească intensă și deplină. Și ce îți aduce mai multă mulțumire sufletească dacă nu soarele de după o furtună sau curcubeul după o ploaie?

”Nu există un drum spre fericire. Fericirea e drumul.” -Mircea Albulescu


miercuri, 6 aprilie 2016

Mary Anne de Daphne du Maurier

O viață palpitantă - o poveste adevărată. O femeie fascinantă care înfruntă universul bărbaților.

Mary Anne de Daphne du Maurier este una din acele cărți pe care le lecturezi cu plăcere într-o după-amiază caldă de primăvară.
Pornind de la întâmplări reale din viața stră-bunicii sale, scriitoarea a zugrăvit portretul unei eroine fermecătoare, cu neajunsuri dar pe deplin credibile, având ca fundal Londra secolului al XIX-lea, plină de vitalitate și corupție, intrigi și scandaluri amoroase de proporții. După ce a cunoscut sărăcia, protagonista Mary Anne s-a decis să nu-i mai cadă niciodată pradă. Având ca atu frumusețea, inteligența, ambiția, tinerețea, aceasta alege singura cale prin care o fată simplă putea să pătrundă în înalta societate - devine amanta ducelui de York. Mary Anne avea o slăbiciune pentru lux, arginți și pentru toți cei care risipeau banii în favoarea ei. Cum farmecele ei nu erau destul de rentabile pentru a-și acoperi toate cheltuielile sale și a celor 4 copii, Mary Anne a început să facă comerț cu brevete militare, declanșând astfel un scandal care a zguduit întreaga țară. Ducele a ajuns în fața unei comisii de anchetă parlamentară, iar Mary Anne era să piardă totul...
Romanul începe perfect cu importanța personajului în viața tuturor celor care au cunoscut-o: ”Multă vreme după ce ea plecase și ieșise cu totul din viața lor, doar zâmbetul ei le răsărea aievea în minte. De trăsăturile și coloritul chipului ei își aminteau ca prin ceață. În zâmbetul ei se deslușea răspunsul la toate cele întâmplate. Mijea în colțul stâng al gurii și-i flutura pe buze doar o clipă, parcă luând în derâdere de-a valma atât pe cei care-i erau dragi - începând cu rudele de sânge - cât și pe cei care îi stârneau disprețul. De asta își vor aminti peste ani. Toate celelalte se duseră pe apa uitării. Și minciunile ei și înșelăciunile și izbucnirile de mânie pe nepusă masă. Și risipa nesăbuită și dărnicia fără rost și limba otrăvită. Păstrau în gând doar căldura și dragostea ei de viață”
Daphne du Maurier reușește să întruchipeze un personaj ambițios, dominat de dorința de a-i stăpâni pe alții, un personaj capabil să înfrunte orice pentru a-și îndeplini visele și aspirațiile și o femeie care te impresionează prin frumusețea ei interioară, deși era o doamnă de companie.