vineri, 29 ianuarie 2016

Frankenstein de Mary Shelley

”Nu am nici un prieten, Margaret. Atunci când strălucesc de entuziasmul succesului, nu există nimeni care să participe la bucuria mea; dacă sunt asaltat de deznădejde, nimeni nu se străduiește să-mi susțină moralul deprimat”
Frankenstein de Mary Shelley este un roman gotic, o capodoperă a secolului XIX-lea, care spune povestea unui tânăr - Victor Frankenstein, și a creaturii odioase pe care acesta a creat-o. Victor, pasionat de știință, chimie și natura umană, împins de curiozitatea științifică și de singurătate, încearcă să aducă la viață o creatură făurită din mai multe cadavre. Deși astăzi, știința ne demontrează că acest lucru este imposibil, în 1818 Mary Shelley a reușit să demonstreze contrariul, cu ajutorul ficțiunii.
Deși Victor credea că experimentul va fi un succes, acesta s-a dovedit a fi un eșec, pentru că odată ce monstrul a fost adus la viață, Victor a înțeles că nu îl va putea iubi și nici încadra în societate, așa că l-a respins cum a putut el mai bine. Deși inițial personajul negativ pare monstrul creat de Victor Frankenstein, ulterior îți dai seama că Frankenstein e însăși un monstru. Chestia cu monstrul, e că el nu a dorit să se nască, iar la început acesta avea doar intenții bune. Dar datorită faptului că era ignorat de însăși creatorul său, în sufletul monstrului s-a trezit dorința de răzbunare pe omenire. Victor, pe de altă parte, s-a dezvăluit într-o lumină nefavorabilă. După ce a lucrat 3 ani încontinuu asupra experimentului său științific, brusc a renunțat la munca lui, fără să își asume meritele sau fără măcar să îi curme suferința monstrului.
Mesajul care s-a desprins din operă, a fost acela că omul trebuie să-și recunoască și să respecte limitele posibilităților sale, fără a căuta să și le măsoare cu puterile Creatorului Divin. Citind această carte, am fost dominată de sentimentul de tristețe. Nu pot să explic exact motivul, dar am rămas cu un gust amar în gură, pentru că am trecut prin toate nefericirile lui Victor și nu am putut să simt decât compasiune atât pentru Victor, cât și pentru monstrul creat de acesta.
Nu pot să spun decât că romanul Frankenstein, a meritat timpul acordat. O lectură inteligentă, moralizatoare, care cu toate că îți oferă un sentiment de tristețe, compasiune și nedreptate, trebuie neapărat lecturată.

miercuri, 27 ianuarie 2016

Superficialitatea

Democrit afirma : ”Cel mai rău lucru pentru tineret este infiltrarea, prin educație, a superficialității. Căci ea produce acele plăceri din care crește răutatea”. Superficialitatea reprezintă calitatea de a rămâne la suprafață, de a nu atinge miezul lucrurilor și de a fi lipsit de profunzime. Trăim într-o lume în care aparența este mult mai importantă decât esența, unde lucrurile materiale sunt cele care contează, și ignorăm cu desăvârșire necesitatea nevoilor spirituale în detrimentul celor dintâi. Am uitat lucrurile care ne fac fericiți. Am uitat să privim lucrurile în profunzimea și în chintesența lor, pentru că am fost hrăniți cu idei false despre anumite lucruri. În toată goana de a agonisi material, și nu spiritual, suntem capabili să renunțăm la profunzime.  Deși în aparență, încercăm să fugim cât mai mult de superficilitate, tot mai des cădem pradă însușirii date, pentru că e foarte greu să nu te dai cu ”turma”.
E plină lumea de superficiali, de oameni care privesc lucrurile doar la suprafață, de suflete care nu se adâncesc prea mult în cunoașterea profundă a caracterului ce se ascunde în spatele aparențelor altora, și, oameni care nu se adâncesc prea mult nici în cunoașterea propriului caracter. De aceea, într-o societate plină de superficiali, profunzimea e cea care face diferența.

sâmbătă, 23 ianuarie 2016

Efectele cititului și cărților asupra ta

”Dacă vrei să-mi dezvălui ce este în inima unui om, nu-mi spune ce a citit, spune-mi ce a recitit. ” - Francois Mauriac
  1. Citind autori buni, te înveți a vorbi bine și coerent.
  2. Cultura - nu e cantitatea de cărți citite, dar e cantitatea de cărți înțelese.
  3. Oamenii care citesc cărți, mereu îi vor conduce pe cei care privesc televizorul.
  4. Cartea este mereu mai bună ca filmul, deoarece cărțile nu sunt delimitate de efectele speciale.
  5. Cu cât mai mult citești, cu atât mai puțini riști să îi copii pe alții.
  6. Oamenii se împart în 2 categorii : cei care citesc, și cei care îi ascultă pe cei care citesc.
  7. Cum din lei se strânge o avere, așa și din cărți se acumulează cunoștințele.
  8. Cititul pentru creier, echivalează cu sportul pentru corp.
  9. Ca să devii inteligent, e nevoie să citești doar 10 cărți, dar ca să găsești aceste 10 cărți, trebuie să citești sute de cărți.
  10. Aveți încredere în cărți : ele tac atunci când trebuie, iar când vorbesc - îți deschid lumi întregi.

miercuri, 20 ianuarie 2016

Top 5 Wednesday : Filme care m-au impresionat

5. The prestige. The prestige m-a ținut cu sufletul la gură pe parcursul celor 130 de minute cât a durat. Un film despre iluzionism, străbătut de mister, care are drept temă dualitatea, obsesia și sacrificiul în numele succesului.
4. The judge. The judge este un film care pune în discuție problema trecutului și influența acestuia asupra prezentului. Acest film de consistență psiho-dramatică, prezintă individul ca unicul răspunzător al faptelor sale și influența pe care o are familia și societatea asupra sa.
3. Beyond the blackboard. Bazat pe o istorie reală, Beyond the blackboard sensibilizează prin capacitatea unui profesor de a se dărui meseriei sale și prin dorința elevilor de a învăța, deși condițiile de trai nu le permit aceste lucruri.
2. Black Swan. Filmul pune în lumină viața unei balerine, pentru care dansul reprezintă totul, o luptă continuă pentru o ființă prea firavă care suferă în dorința de a atinge perfecțiunea - o dorință de a fi tot ceea ce nu ești, dar de a rămâne în același timp ceea ce ești.
1. Gone girl. Gone girl este un thriller excelent, puternic îmbibat cu mister, care te implică în poveste, se joacă cu imaginația ta, ca la urmă să te dea pe spate cu un final pe cât de neașteptat, pe atât de puternic și profund.

vineri, 15 ianuarie 2016

Despre faimă

Graham Henry Greene afirma : ”Faima este un afrodiziac puternic”. Faima reprezintă o apreciere publică înaltă a unei persoane sau a unui lucru, pentru calitățile deosebite. În sens abstract, faima reprezintă un punct de atracție hipnotic, un atribut care odată obținut îți contorsionează modul de gândire și nu te lasă să privești decât prin prisma celebrității tale. Se spune că faima nu e greu de obținut, ci e greu de păstrat. Probabil, din cauza că faima, este un concept care are nevoie de reinventare, care dacă nu este reînnoit se pierde, o boală transmisibilă, infecțioasă care te roade până la oase.
Pentru o persoană obișnuită, faima reprezintă un ideal intangibil. Dar pentru cei care au atins acest ideal, lipsa celebrității poate fi o sentință mult mai condamnabilă decât orice altă închisoare. A fi faimos nu înseamnă doar a avea mii de fani și avere. Preferă să ai un nume bun, decât o bogăție, pentru că este greu de purtat o faimă rea, și mai ales de scăpat de aceasta. Putem construi o reputație bună timp de ani de zile ca la o mică briză de defăimare - să pierzi tot ce ai reușit să contruiești. Iar într-un final, la ce servește un nume glorios atunci când faptele îl dezmint ?


luni, 11 ianuarie 2016

Completare

După ce l-am văzut prima dată, m-a cuprins o stare de euforie, o stare de efuziune indincibilă menită să mă chinuie de astăzi înainte. Când mă gândesc la el, mi se taie respirația. Am cunoscut mulți ca el, dar nici unul nu m-a atins așa cum el a făcut-o. Niciodată zâmbetul meu nu s-a reflectat în privirea altcuiva, cum s-a reflectat în privirea sa. M-au ținut și alții de mână, dar niciodată mâna mea nu s-a potrivit mai bine decât atunci, când era în mâna lui. Am fost sărutată și de alții, nu atât de mulți, dar a fost îndeajuns pentru mine să-mi dau seama că alte buze nu mai vreau. Am fost îmbrățișată de multe ori, dar niciodată corpul meu nu și-a găsit locul ca în îmbrățișarea lui, nu s-a modelat și nu s-a completat mai potrivit decât cu corpul său. Am mușcat cu voluptate din plăcerile dragostei, și ah...simt că vreau să o fac din nou... și din nou. Am dansat și cu alții, dar niciodată pașii mei nu s-au completat mai bine decât în ritmul pașilor tăi. Iar când îmi era frig, ale cui mâini calde și fine mă încălzeau dacă nu ale tale? Ale cui sărutări fierbinți făceau să-mi propulseze sângele de mii de ori mai repede? A fost frumos, uneori prea frumos încât să fie adevărat. Ah, e doar o reverie...


vineri, 8 ianuarie 2016

10 citate inspiraționale de Vladimir Nabokov


  • Cred că este vorba despre iubire: cu cât iubești mai mult o amintire, cu atât devine mai puternică și mai stranie.
  • Spargerea valurilor pe țărm nu poate explica întreaga mare.
  • După cum spune Sfântul Augustin, putem ști ce nu este Dumnezeu, dar nu putem ști ce este. Nu este deznădejde. Nu este teroare. Nu este țărâna care gâlgâie în gâtlej, nu este hârâitul întunecat al leșinului care ne duce la neant prin neant.
  • Tot ce-i valoros este, într-o oarecare măsură, și subiectiv. 
  • O piesă de artă nu are importanță pentru societate. Este importantă doar pentru individ.
  • Cred că asta este esența : nu spaima primitivă de moartea fizică, ci durerea incomparabilă generată de misterioasa manevră mentală necesară pentru a trece dintr-o formă de existență în alta.
  • Literatura, literatura adevărată, nu trebuie să fie înghiţită precum o poţiune ce poate fi bună pentru inimă sau creier – creierul, acest stomac al literaturii. Literatura trebuie să fie luată şi ruptă în bucăţele, ruptă în părţi, zdrobită – apoi izul său frumos va fi mirosit în căuşul palmei, va fi mestecată şi rostogolită cu limba cu deliciu, apoi şi numai apoi, savoarea sa rară va fi apreciată la adevărata sa valoare şi părţile rupte şi zdrobite se vor contopi iarăşi laolaltă în mintea ta şi îţi vor dezvălui o unitate la care ai contribuit cumva cu propriul tău sânge.
  • Arta scriitorului este adevăratul său pașaport.
  • Eu nu-mi încep romanul cu începutul, eu nu scriu capitolul 3 înainte să îl scriu pe 4, eu nu merg loial de la o pagină la alta, în ordine consecutivă; nu, eu am scris un pic aici, un pic acolo, până am umplut toate golurile pe hârtie.
  • Nu știu dacă am învățat ceva din predat, dar știu sigur că am acumulat o cantitate neprețuită de informații analizând lucrările elevilor mei.


marți, 5 ianuarie 2016

Despre unul dintre cele mai frumoase lucruri din lume

Unul dintre cele mai frumoase și mai greu de clădit lucruri în viață, este prietenia. Avem prieteni de o viață, de 10, 20 de ani; avem prieteni de 1 an, 2 sau 5 ani. Prietenia nu se măsoară în durată, ci în intensitate. Prietenia se măsoară în momentele petrecut împreună, în experiențe, în paharele de vin care însoțesc discuțiile ”îți mai aduci aminte când”. O prietenie se clădește pas cu pas: momente adunate, stări, probleme, trăiri, certuri, experiențe, întrebări și răspunsuri. Dacă baza prieteniei nu e una prea sigură, la un mic cutremur - clădirea se prăbușește. O prietenie adevărată se construiește în mulți ani, și e nevoie doar de o mică îndoială pentru a o distruge.
Gabriel Garcia Marquez spunea : ”Un prieten adevărat te prinde de mână și îți atinge inima”. Uneori, nici nu e nevoie să te prindă de mână ca să își deie seama de problema sau gândul care te macină. Prietenii nu sunt greu de găsit. Nu! Prietenii sunt greu de păstrat. Pentru că prietenia nu înseamnă doar fericire, fragilitate, putere. Prietenia înseamnă întâi de toate, încercări, sacrificiu, renunțare. Și se numește prietenie adevărată, relația care persistă și pe vreme frumoasă, și pe furtună.


sâmbătă, 2 ianuarie 2016

10 lucruri pe care trebuie să le știi despre F.M.Dostoievski

Dacă ai citit cel puțin o carte de-a autorului rus Fiodor Dostoievski, atunci cu siguranță ești interesat de omul care se ascunde în spatele romanelor sale.  Cărțile sale au un mod specific rus prin care autorul redă viața personajelor sale, spre a fi examinată și contemplată de către cititori.


  • F.M.Dostoievski și-a publicat primul roman la vârsta de 25 de ani. Acesta se numea ”Poor folk” și este considerat primul roman social rus.
  • Dostoievski a avut un început bun în cariera sa de scriitor, datorită faptului că provenea dintr-o familie de nobili și avea o educație bună. Cu toate astea, literatura nu a fost pasiunea sa de la început. Acesta făcuse o școală de inginerie militară, și s-a convertit la literatură prin traducerea unor lucrări franceze.
  • În 1840, Dostoievski a făcut parte dintr-un cerc literar al cărui scop era reforma socială. Ei citeau cărți interzise și discutau potențialele schimbări sociale. Într-un moment, aceste idei erau un pericol pentru cei de la putere, astfel că membrii cercului dat au fost prinși și condamnați la moarte. Sentința lui Dostoievski a fost amânată, acesta fiind trimis în Siberia pentru 8 ani la muncă silnică.
  • Părinții au încurajat foarte mult dragostea autorului față de literatură. Părinții săi erau bogați, iar educarea copiilor era o prioritate pentru ei. Când avea numai 3 ani, lui Fiodor, îi erau citite basme vechi, iar la 4 ani, a învățat să scrie și să citească din Biblie.
  • F.M.Dostoievski a fost epileptic. În timp ce mintea sa lucra mult mai bine decât mintea oricărui din noi, corpul îi dădea mari bătăi de cap. La un moment dat, boala a pus stăpânire pe el, ceea ce l-a făcut să moară la vârsta de 59 de ani. 
  • Dostoievski a servit drept sursă de inspirație pentru mulți alți scriitori. Franz Kafka îi spunea ”rudă de sânge”, iar influențele lui Dostoievski asupra operei lui Kafka sunt clare. Maeștrii în proză, cum ar fi Ernest Hemingway sau James Joyse îl idolarizau, iar Nietzche și Freud l-au apreciat pentru modul în care a țesut perfect complexitatea adâncă și întunecată a psihologiei umane în povestirile sale.
  • Autorul a avut mai multe ”aventuri”. Acesta a fost căsătorit de 2 ori, dar asta nu limita în nici un fel legăturile sale romantice. Prima sa poveste de dragostea s-a întîmplat înainte de a fi căsătorit, cu o femeie cu care era sigur că se va căsători, dar care l-a refuzat. Următoarele sale relații au fost în timpul primei căsătorii, una cu o actriță de comedie, iar cealaltă cu o femeie egoistă.
  • Când lucrările sale au început a fi apreciate în Rusia și mai ales în lume, Dostoievski a predat lecții celor doi fii ai Țarului Alexandru al 2-lea. Legătura pe care o avea cu Alexandru al 2-lea, i-a asigurat autorului prieteni faimoși și relații.
  • Dostoievski a fost membru al  ”Association Litteraire et Artistique Internationale” . Cum starea sa de sănătate continua să scadă, faima sa doar creștea. El a fost numit în comitetul de onoare al Asociației. Din această asociație făceau parte și  Victor Hugo, Lev Tolstoi, Ralph Waldo Emerson, Henry Longfellow, și Alfred Tennyson. Asociația mai există și astăzi, cu sopul de a proteja drepturile de autor.
  • Pe lângă pasiunea pe care o manifesta față de psihologie, Dostoievski a fost pasionat de religia creștin ortodoxă. A avut o educație ortodoxă, dar credința sa a aînceput să se surpe în timpul perioadei sale în Siberia. El a menținul un devotament constant față de Hristos, deși convingerile sale s-au schimbat aparent. În cărțile sale, abordează de multe ori problema religiei, fără a-și exprima totuși o părere proprie.