luni, 29 februarie 2016

Răzbunarea

Josh Billings afirma : ”Nu există nici o răzbunare atât de completă precum iertarea”. Răzbunarea reprezintă capacitatea omului de a-și face singur dreptate, pedepsind pe cel care i-a pricinuit un rău, o nedreptate. Iertarea, pe de cealaltă parte, este forma cea mai supremă de răzbunare, pentru că iertând, nu te cobori la nivelul celui care ți-a făcut rău. Prin iertare, te ridici deasupra răufăcătorului tău, și nu există o pedeapsă mai mare decât dovada că tu ești mai presus decât alții.
Se spune că răzbunarea va frânge inimi și va chinui conștiința. Dacă există ceva adevăr în asta, atunci știu sigur că răzbunarea e bazată pe instinct și este asociată cu natura. Legea și dreptatea, niciodată nu vor accepta natura și instinctul. În forma sa cea mai pură, un act de răzbunare oferă simetrie... acordarea unei plăți pentru prejudiciul pe care noi l-am suferit. Dar odată intrați într-un joc al răzbunării, e atât de greu de ieșit. Se crede că răzbunarea se servește rece, dar uneori e atât de fierbinte încât te poți arde singur cu ea. Și atunci se pune întrebarea ”Se merită?”. Nu se merită. Pentru că un act de răzbunare nu aduce decât o satisfacție temporară, satisfacție care îți va chinui propria conștiință mai mult decât conștiința altora.


miercuri, 24 februarie 2016

Cum m-au influențat basmele?!

Când eram copil îmi plăceau basmele. Îmi plăceau personajele care se transformau, care păreau bune și frumoase, dar care erau pline de o răutate inimaginabilă. Îmi plăcea să cred că undeva există un personaj din basm și pentru mine. Sau că eu aș putea face vreodată parte dintr-o poveste. Recititul basmelor era una din activitățile mele preferate.
Acum am crescut și am uitat să mai recitesc poveștile. Acum am crescut și nu mai încerc să găsesc un argument rațional basmului, nu mai încerc să desprind din el vreo povață. Acum am crescut și nu mai cred în basme. M-a întrebat cineva odată cum m-au influențat basmele și dacă m-au influențat cumva de fapt. Și mi-am da seama că da. Basmele îți arată că nu orice aspirație poate deveni realitate. Ba chiar mai mult, unele aspirații te distrug. Și în timp ce basmul simbolizează forțele binelui și a răului în lupta pentru sau împotriva fericirii omului, e ciudat cum binele câștigă întotdeauna. Uneori mă întreb dacă nu cumva poveștile, ne sugerează în maniera lor metaforică, că și în viață tot binele va combate răul. Și de cele mai multe ori realizez că un basm, nu e decât pură ficțiune.


duminică, 21 februarie 2016

11 lucruri pe care nu le știai despre Harper Lee


Harper Lee continuă să fie una dintre cele mai cunoscute și iubite scriitoare ale Americii, asta cu toate că până vara trecută nu avea publicată decât o singură carte - Să ucizi o pasăre cântătoare. Nu cu mult timp după publicarea romanului în 1960, aceasta a oprit acordarea oricăror interviuri, până la apariția sa publică din 2007, atunci când a primit Medalia Prezidențială a Libertății de G.W.Bush. La 19 februarie 2016, Harper Lee s-a stins din viață, lăsând în urma sa două opere memorabile : Să ucizi o pasăre cântătoare și Du-te și pune un străjer.
  • Numele său real este Helle Harper Lee. Deși toți prietenii o numeai Nelle, aceasta a optat pentru Harper Lee pentru numele ei de autor.
  • În timp ce Biblia a fost vândută în 5 miliarde de exemplare, comparativ cu 40 milioane de Să ucizi o pasăre cântătoare, într-un sondaj din 2009, cartea lui Lee a fost aleasă ca fiind cea mai inspirată carte a tuturor timpurilor.
  • Deși Să ucizi o pasăre cântătoare a făcut-o pe Harper bogată, aceasta a dus o viață foarte economă. Conform NewYorker.com, aceasta ar fi câștigat 816,448.06$ din drepturile de autor. Cu toate astea, Harper nu dispunea de mașină de spălat, locuia fără aer condiționat, calculatoare și telefoane mobile. pentru toată corespondența și scrierile sale folosea o mașină de scris manual. Atunci unde se duceau toți banii ei ? În acțiuni de caritate, desigur.
  • Până în 2007, aceasta nu și-a împărțit anii decât în Manroeville, Alabama și New York. Din cauza neîncrederii sale față de călătoriile aviatice de când a lucrat ca funcționar la un aeroport, Harper a deprins o frică pentru călătoriile aviatice.
  • Printre preferatele sale activități din Manroeville, se numără pescuitul, hrănitul rațelor și cafeaua de la McDonalds.
  • Autorii săi preferați erau William Faulkner, Eudora Welthy, Jane Austen și Thomas Macaulay. Aceasta a declarat că nu își dorește decât să fie Jane Austen din Alabama.
  • Harper Lee este un anglofil. Ea a studiat timp de o vară la Oxford și era abonată la mai multe publicații engleze.
  • Să ucizi o pasăre cântătoare a fost scris foarte încet. Autoarea petrecea de la 6 până la 12 ore pe zi, și uneori nu scria decât o pagină. ”Contrar a ceea ce cred oamenii, nu există nici o strălucire în a scris. Uneori e mai multă suferință”.
  • Aproximativ 300.000 de turiști vizitează Manroeville, Alabama anual. Deși aceștia sunt siguri că nu au să o întâlnească pe Harper Lee acolo, vizitatorii încă doresc să se plimbe prin orașul care a inspirat comunitatea sa fictivă Maycomb. Aici mai există și un muzeu dedicat autoarei, iar în fiecare vară se joacă piesa Să ucizi o pasăre cântătoare.
  • Originile cărții Du-te și pune un străjer sunt tulbure. Se consideră că manuscrisul a fost redactat înainte de Să ucizi o pasăre cântătoare, dar motivul pentru care a fost publicat abia recent nu se cunoaște. 
  • Harper Lee a murit în somn pe data de 19 februarie 2016, la vârsta de 89 de ani. 

vineri, 19 februarie 2016

Eugenie Grandet de Honore de Balzac

Balzac scria : ” În fundul oricărei conștiințe se găsește ascuns banul. Astăzi burghezia consideră banul ca bază a capacității politice, pentru că banul este marele motor al vieții”.
Romanul Eugenie Grandet de Honore de Balzac începe prin descrierea orășelului de provincie Saumur, a străzilor, locuitorilor, casele îmbătrânite de vreme, în special casa domnului Grandet care lasă impresia unei sărăcii totale. Acțiunea propriu-zisă începe cu un moment mai luminos din viața acestei familii, și anume cu ziua Eugeniei Grandet, care împlinește 23 de ani. În aceași zi, mai are loc un eveniment important, și anume venirea lui Charles, verișorul eroinei principale, de care se îndrăgostește. Episodul aflării lui Charles în casa lui Grandet este esențial în dezvăluirea caracterului acestuia de zgârcit și de avar și în conturarea sentimentului de dragoste pe care Eugenie începe să îl simtă pentru Charles. Ulterior, Charles este nevoit să plece în Indii, pentru a face avere, iar Eugenie îi propune aurul său strâns de la toate zilele sale de naștere, cu promisiunea că acesta o va lua de soție la întoarcere. Adevărata tragedie se întâmplă în momentul în care tatăl află de fapta fiicei sale, și o pedepsește izolând-o și hrănind-o doar cu apă și pâine. Împăcarea celor 2 se produce după moartea mamei, Grandet temându-se că Eugenie ar putea pretinde la moștenire. Felix Grandet moare, iar Eugenie rămâne cu toată moștenirea. Ulterior primește o scrisoare de la Charles în care acesta îi comunică că a găsit pe altcineva ”Dragosteaîn căsnicie e ca o himeră. Astăzi experiența mea îmi spune că trebuie să te supui tuturor legilor sociale și, căsătorindu-te, să te conformezi tuturor conveniențelor cerute de lume”. Datorită averii imense cu care aceasta rămase, în jurul Eugeniei perindau o mulțime de pretendenți, fiecare cu un singur gând : de a se îmbogăți. Într-un final, aceasta acceptă căsătoria cu unul dintre cei mai vechi pretendenți, trăind în izolare și dedicându-și viața unor acțiuni de caritate.
Prin romanul Eugenie Grandet, Balzac relevă cele mai importante aspecte ale societății secolului al 19-lea : goana după bogăție, setea de bani, influența nefastă a banului asupra omului. Acesta cercetează metodele de îmbogățire a personajelor, tipurile de carieră posibile, degradarea omului sunb influența nefastă a banului, destrămarea familiei.
Orice putere omenească se compune din răbdare și timp. Oamenii puternici voiesc și veghează. Viața avarului este un necurmat exercițiu al puterii omenești puse în serviciul eului. El nu se sprijină decât pe 2 mari sentimente : sine iubirea și interesul; dar deoarece interesul este oarecum sine iubirea temeinică și bine înțeleasă, dovada continuă a unei superiorități reale, sine iubirea și interesul sunt 2 părți ale unui singur întreg : egoismul” .
Prin Eugenie Grandet, autorul stăruie asupra lumii psihologice a acesteia, care explică temeiurile misterioase ale ființei umane. După plecarea lui Charles, moartea mamei și a tatălui, în sufletul Eugeniei se declanșează o dramă profundă. Aceasta rămâne o simplă participantă la afaceri, o floare aruncată pe un sol nefavorabil frumosului și purității. Pe o asemenea scenă, Eugenie se însingurează și se înstrăinează de ”cercul strâmt” al lumii burgheze, care-și face din acumulare un ideal; ea, creată pentru a deveni mamă, rămâne fără copii și soț. Pe de cealaltă parte, în cazul bătrânului Grandet, nu avem un caracter, ci însuși Avarul. Acesta nu mai crede în viitor, ci crede doar în puterea banului pe care îl stăpânește.
Romanul Eugenie Grandet de Balzac este un roman social, care prezintă perfect interesele societății pariziene a secolului al 19-lea, creând diverse tipuri umane și punând în discuție influența nefastă a banului și legile pe care acesta le dictează.

marți, 16 februarie 2016

Dacă aș fi bărbat...

Dacă aș fi bărbat, n-aș iubi o femeie pentru frumusețea ei, ci pentru simplitatea ei. Dacă aș fi bărbat nu i-aș face cadouri doar de sărbători, dar aș surprinde-o plăcut în fiecare zi. Dacă aș fi bărbat, nu m-aș uita după femeile îmbrăcate sofisticat, dar le-aș admira pe cele îmbrăcate cât mai simplu și nu aș întoarce capul după femeile frumos machiate, dar m-aș lăsa surprins de naturalețea și frumusețea celor nemachiate. Dacă aș fi bărbat aș aprecia sinceritatea mai presus de toate, aș iubi-o cu toate defectele sale și aș ține-o doar pentru mine. Dacă aș fi bărbat, aș iubi o femeie care trăiește realitatea, așa dură și necruțătoare cum este ea. Dacă aș fi bărbat, aș iubi o femeie în a cărui suflet mă simt ca acasă, o femeie care nu știe de manipulare, șantaj, constrângeri, o femeie care își știe prețul.
Dar așa sunt femeie. Îmi place frumoasă să fiu, nu simplă. Îmi place să primesc cadouri doar de sărbători, pentru că altfel am impresia că vin cu vreun angajament. Îmi place să mă îmbrac cât mai sofisticat și îmi place să-mi maschez frumusețea sub un strat fin de machiaj. Îmi place misterioasă să fiu, îmi place să-mi ascund defectele și-mi place să am libertate într-o relație. Sunt femeie, și obișnuiesc să refuz realitatea dură, evadând în filme, cărți, vise. Sunt femeie și nu-mi place când mi se invadează sufletul. Sunt femeie și îmi place să manipulez , să aplic constrângerea și presiunea psihologică. Sunt femeie și îmi știu prețul, dar când nimeni nu ajunge la prețul meu, sunt dispusă să cedez.
Sunt femeie și sunt complicată. Nu încerca să mă înțelegi.


sâmbătă, 13 februarie 2016

Sunt bărbați care ...

Sunt bărbați cărora le pasă, bărbați care își fac griji pentru tine și bărbați care ar da orice să te aibă alături. Sunt bărbați care caută o viață întreagă, dar atunci când găsesc, nu-și dau seama pe ce au pus mâna. Și te lasă să pleci. Ca apoi să revină la tine. Și sunt bărbați cu care trăiești momentul, cu care nu îți este frică să plutești, dar pe care tu îi lași. Ca apoi să revii la ei.
Sunt bărbați care te țin de mână, bărbați care îți explică lucrurile atunci când nu le înțelegi, care te acceptă așa cum ești. Și sunt bărbați care mereu vor cere imposibilul de la tine, mereu nemulțumiți vor fi, și niciodată nu te vor cunoaște în profunzime.
Sunt bărbați pentru care tu reprezinți lumea întreagă, bărbați care te-ar surprinde mereu elegant, care ți-ar pune toată lumea la picioare. Și sunt bărbați care reprezintă lumea întreagă pentru tine, pentru care ți-ai da și viața. Bărbați fără de care întreaga ta existență nu ar avea sens.
Sunt bărbați pe care îi cunoaștem și îi înțelegem, care ne oferă stabilitate și siguranță. Bărbați care au puterea de a lumina până și cele mai întunecate gânduri. Și mai sunt bărbați care nu îți oferă decât instabilitate, a căror sinceritate poate fi pusă sub semnul întrebării, dar pe care îi vrem atât de mult.
Sunt bărbați pe care îi iubim, și bărbați care ne iubesc. Și e în puterea noastră să decidem pe care din ei să îi păstrăm alături.


miercuri, 10 februarie 2016

Top 5 Wednesday : Cărți care au fost interzise

De-a lungul istoriei, numeroase cărți au fost interzise datorită cenzurii sau conținutului indecent. Fie că e vorba de religie, politică sau sex, multe cărți au avut de suferit de pe urma etichetării lor. Astăzi, suntem liberi să citim orice, iar unele lecturi, sunt chiar obligatorii în programa școlară.


5. Doamna Bovary de Gustave Flaubert
Din anul aparitiei (1856) și până spre finalul secolului al 19-lea, romanul lui Flaubert a fost interzis sub motivul că ”ofensa morala publică”. Romanul prezintă povestea Emmei Bovary, soția unui doctor, care avea mai multe relații în afara căsniciei. Istoria Emmei este un protest împotriva societății burgheze, ea căutând totuși salvarea, în același mediu meschin și vulgar. Flaubert a creat un concept - bovarismul - prin care se denumește tendința omului de a se concepe altfel decât este în realitate.
4. Frankenstein de Mary Shelley
Apărut pentru prima dată în 1818, sub un nume anonim, romanul Frankenstein care pare absolut inofensiv la o primă lectură, a ajuns a fi interzis în Africa de Sud, pentru că era considerat obscen și inocent. Romanul spune povestea unui experiment științific, în urma căruia a apărut un monstru, care fiind ignorat de propriul creator, se simțea nevoit să îi câștige simpatia prin diverse alte metode.
3. De veghe în lanul de secară de Salinger 
Romanul lui Salinger este poate una dintre cele mai controversate lucrări, dar care astăzi apare în unele școli ca fiind obligatorie. La începutul apariției acesteia, cartea a fost interzisă nu doar datorită limbajului ofensator și de natură sexuală, ci pentru că descria prostituția, alienarea și depresia. Romanul a devenit însă popular în rândul adolescenților datorită discursului despre confuzie, teamă, alienare și revoltă. În prezent romanul este tradus în toate limbile importante și se vinde anual în peste 250.000 de exemplare.
2. 1984 de George Orwell 
Despre romanul lui George Orwell, 1984, se spune că este o satiră adusă la adresa regimului lui Stalin, romanul fiind interzis în Uniunea Sovietică. Și Statele Unite și Marea Britanie au fost pe punctul de a interzice cartea în anii 60. Romanul 1984 este o distopie plasată în Oceania, unde societatea se află sub tirania regimurilor totalitare.
1. Lolita de Vladimir Nabokov
Publicat în 1955, lucrarea a stârnit puternice contraverse datorită conținutului pornografic pe care cartea îl prezintă. Interzisă în Franța, America, Marea Britanie, Argentina, Noua Zeelandă, Africa de Sud, și numită drept ”una dintre cele mai murdare cărți citite vreodată” , astăzi, romanul lui Nabokov este unul dintre cele mai citite romane din rândul adolescenților, fiind inclus și în programa școlară.

sâmbătă, 6 februarie 2016

10 citate inspiraționale de Friedrich Nietzsche

Friedrich Nietzsche s-a născut pe 15 octombrie 1844 și este considerat cel mai important filosof al secolului XIX-lea. Filosofia sa critică valorile fundamentale ale societății ultra-raționalizate, ajungând la negarea principiilor enciclopediste ce exclud vitalismul existenței. Friedrich Nietzsche a dorit să restructureze societatea, criticând aspectele culturii moderne, ale filozofiei oficiale universitare, negând ideile de civilizație și de democrație.
  1. Dacă vrei să ajungi sus, folosește picioarele tale. Nu te lăsa purtat, nu te cățăra pe spinarea sau pe capul altora.
  2. Ai căutat cea mai grea povară și atunci te-ai găsit pe tine însuți.
  3. Se poate aprecia calitatea unui om după cantitatea de singurătate pe care o poate suporta.
  4. Uitarea și mersul mai departe sunt cea mai mare înțelepciune.
  5. Esența întregii arte frumoase, a marii arte, este gratitudinea. 
  6. Trebuie să existe nevoia să fii puternic; altfel nu vei ajunge niciodată așa. 
  7. Cine se luptă cu monștrii trebuie să ia seama să nu se transforme la rândul lui într-un monstru. Iar dacă vei privi multă vreme într-o prăpastie, prăpastia va privi și ea în adâncul tău.
  8. Uneori oamenii nu vor să audă adevărul deoarece nu vor să le fie distruse iluziile.
  9. Mai bine să nu știm nimic decât să știm multe lucruri pe jumătate. 
  10. Nu puterea marilor sentimente face oamenii superiori, ci durata lor. 

miercuri, 3 februarie 2016

Sinceritatea

William Somerset Maugham spunea : ”Sinceritatea este forma cea mai îndrăzneață a curajului”. Sinceritatea reprezintă însușirea de a exprima întocmai ceea ce gândești, fără prefăcătorie sau gânduri ascunse. Sinceritatea reprezintă întâi de toate curaj, pentru că nu toți au curajul de a spune lucrurilor pe nume. Deși se consideră că sinceritatea e o calitate, atunci când facem abuz de ea, aceasta devine un defect. Limita dintre sinceritate și insultă este una foarte subțire, astfel că, atunci când folosim cuvintele nepotrivite pe un ton nepotrivit, riscăm să jignim interlocutorul.
Sinceritatea este o valoare a esenței noastre, de o puritate și vibrație pătrunzătoare. Uneori cel mai greu e să fii franc cu tine însuți. Când vine vorba de propria persoană, convingerile noastre tind spre subiectivitate, pentru că uneori, avem obișnuința de a ne amăgi și de a ne denatura propriile păreri. Se spune că firile slabe nu pot fi sincere. Probabil din cauza că, odată cu sinceritatea suntem impuși să acceptăm și consecințele acesteia. Cine a spus că e ușor să fii sincer? Să fii caustic e ușor. Să fii franc e greu...pentru că indiferent de cât de bune nu ar fi intențiile tale, mereu vor exista cei pe care sinceritatea ta îi va răni. Iar în cazul în care sinceritatea e dăunătoare, se mai merită să fii sincer ?