miercuri, 20 aprilie 2016

Viața e un răsărit de soare minunat

E noapte. Câteva raze de lumină izvorăsc ușor și fac distincția vagă a orizontului. Apoi razele se multiplică și apare o formă circulară tot mai roșiatică și mai puternică prin puterea de a străbate întunericul. E liniște. Se simte aerul rece, dar totodată căldura din ce în ce mai sesizabilă. Forma circulară se ridică tot mai sus pe cer și se contopește cu natura. Aici e momentul în care simți cum razele de soare îți alungă somnul prin gâdilitul ușor și insistent. Aici e momentul în care îți dai seama că începe o nouă zi pentru tine.
Când eram copil, mă trezeam zilnic cu fraza : Viața e un răsărit de soare minunat. Cuvintele au prin forma lor, modul în care am văzut zorii. Dar de-a lungul timpului, am observat că în unele zile, soarele arde precum focul, iar în altele - nu arde deloc. Am învățat că zilele în care soarele e cel mai frumos de dimineață nu înseamnă că sunt cele mai frumoase zile. M-am obișnuit cu zilele când soarele arde precum focul. Dar cum să te obișnuiești cu zilele în care e frig și întunericul pune stăpânire pe rațiunea și simțurile tale ? Cum să te obișnuiești cu răsăritul soarelui acoperit de nori ? Cum să te obișnuiește cu faptul că uneori, și cel mai frumos soare din lume prevestește o furtună?

2 comentarii:

  1. Asta tu ai scris? Intra in contrast cu felul cum scrii în grupul anonim.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, păi, nu totul se rezumă la anonim. Pot să fiu și profundă uneori :))

      Ștergere