Top 5 Wednesday - Cărțile cu cele mai frumoase începuturi

Anna Karenina de Lev Tolstoi
” Toate familiile fericite se aseamănă între ele; fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei”
Mary Anne de Daphne du Maurier
”Multă vreme după ce ea plecase și ieșise cu totul din viața lor, doar zâmbetul ei le răsărea aievea în minte. De trăsăturile și coloritul chipului ei își aminteau ca prin ceață. În zâmbetul ei se deslușea răspunsul la toate cele întâmplate. Mijea în colțul stâng al gurii și-i flutura pe buze doar o clipă, parcă luând în derâdere de-a valma atât pe cei care-i erau dragi - începând cu rudele de sânge - cât și pe cei care îi stârneau disprețul. De asta își vor aminti peste ani. Toate celelalte se duseră pe apa uitării. Și minciunile ei și înșelăciunile și izbucnirile de mânie pe nepusă masă. Și risipa nesăbuită și dărnicia fără rost și limba otrăvită. Păstrau în gând doar căldura și dragostea ei de viață”
Mândrie și prejudecată de Jane Austen
”Este un adevăr universal recunoscut că un burlac, posesor al unei averi frumoase, are nevoie de o nevastă. Oricât de puțin cunoscute ar fi simțămintele sau vederile unui asemenea bărbat atunci când apare pentru prima dată într-un loc, acest adevăr este atât de înrădăcinat în mințile celor din jur, încât burlacul este socotit ca proprietate de drept a uneia sau alteia dintre fiicele familiilor din vecinătate” 
Lolita de Vladimir Nabokov
”Lolita, lumină a vieţii mele, văpaie a viscernelor mele. Supliciul meu, suflet al meu. Lo-li-ta: vârful limbii execută o mişcare în trei timpi, coborând pe vălul palatin ca să atingă, la timpul trei, dinţii. Lo. Li. Ta. Dimineaţa, era Lo, pur şi simplu Lo. Cum stătea în picioare, un metru cincizeci în şosete. Era Lola, când purta pantaloni pescăreşti. Era Dolly, la şcoală. Dolores era în împrejurări oficiale. Dar, în braţele mele, era întotdeauna Lolita.”

Am ştiut de la început că nu o să dureze mult

Am știut de la început că nu o să dureze mult. Am știut din primele clipe când te-am văzut că tot ce e frumos nu rămâne veșnic. Și nu ai rămas. Tu ești liber. Îți place viteza, adrenalina și buzele plăpânde. Mereu altele. Mereu aparținând unor femei diferite. Nu știu ce a fost în mintea ta, dar știu ce a fost în a mea. Pentru cât timp am fost împreună, nu am putut fi rațională sau calculată. Încă nu mai pot. Nu-mi place să simt emoții pe care nu le pot controla, dar cât am fost împreună - asta a fost tot ce am simțit.
Am ştiut de la început că nu o să dureze mult. A fost dureros să mă trezesc cu adevărul în faţă. Dar a fost greşeala mea. Mă doare prezenţa ta mai mult decât lipsa ta. Pentru că ştiu că te gândeşti la altele. Pentru că ştiu că nu mi-ai aparţinut niciodată cu adevărat. Mi-ai dat peste cap întreaga mea lume. Ai reuşit să dezgropi în mine cele mai ascunse sentimente. Mi-ai călcat principiile, valorile, orgoliul. Şi apoi ai plecat.
Am ştiu de la început că nu o să dureze mult...

Femei de Charles Bukowski

Trebuie să recunosc că am avut așteptări mari de la această carte și că am cumpărat-o cu un interes avid. Dintr-un motiv strict personal îmi doream să o citesc foarte mult. Nu regret că am făcut-o. Dar știu că nu o voi reciti. Cartea e o viziune absolut realistă asupra realității. Nu e filtrată și nu e cizelată în nici un fel. Limbajul este unul necenzurat, frazele fiind seci și lipsite de sensuri profunde. Cu toate acestea, există adevăr în această carte.
Romanul dezvăluie povestea unui scriitor - Henri Chinaski, alcoolic, pasionat de femei și pariuri, dar care este măcinat de gândul ratării. Deși pe parcursul lecturii se amplifică tot mai mult dorința lui pentru sex, băutură, femei, în comportamentul său se ghicește disperarea de a evada din singurătate, nevoia de tandrețe și compasiune.
Nu pot să spun că e o carte impresionantă, sau că există ceva măreț și spectaculos în acțiunea romanului, dar pot să spun că e o carte must-read, din care pot fi sustrase măcar ceva citate bune.

• Întâmplarea unuia era întâmplarea celor mai mulți. Viețile noastre nu erau atât de diferite - chiar dacă ne plăcea să credem așa.
• Mi-au displăcut imediat cu toții, așa cum stăteau făcând pe isteții și dându-și aere. Se reduceau la zero unii pe alții. Cel mai rău lucru pentru un scriitor este să cunoască alt scriitor și, mai rău decât atât, să cunoască mai mulți scriitori.
• Eram bucuros că nu sunt îndrăgostit, că lumea mă nemulțumea. Îmi place să fiu în răspăr cu tot ce mă înconjoară. Îndrăgostiții devin adesea iritați, periculoși. Își pierd simțul perspectivei, Își pierd simțul umorului. Devin nervoși, niște plicticoși psihotici. Devin chiar criminali.
• Dacă m-aș fi născut femeie, cu siguranță aș fi devenit prostituată. Dar, pentru că m-am născut bărbat, tânjeam după femei în mod constant, cu cât erau de calitate mai proastă, cu atât mai bine. Și totuși femeile - femeile adevărate - mă speriau, pentru că ele, în cele din urmă îți doreau sufletul. Iar eu vroiam să păstrez ce mai rămase din al meu. Tânjeam după prostituate, femei de speță joasă, pentru că erau ucigătoare și din topor, nu aveau nici o pretenție. Nu pierdeai nimic după ce plecau. Totuși, în același timp, tânjeam după o femeie tandră, adevărată, în ciuda prețului exorbitant. Oricum ar fi fost, eram pierdut. Un bărbat puternic ar fi renunțat la ambele variante. Eu nu eram puternic. Așa că am continuat să lupt cu femeile. Cu ideea de femeie.
• Am discutat romanul lui Glendoline. M-am gândit că oricine e în stare să citească altora din propriul roman cu voce tare trebuie să fie suspect. Dacă asta nu echivala cu străvechiul sărut al morții, atunci ce?

Marea taină a existenței nu constă în a trăi, ci în a ști pentru ce trăiești

Fiodor M. Dostoievski spunea:”Marea taină a existenței nu constă în a trăi, ci în a ști pentru ce trăiești”. Viața este o sumă de momente, care adunate la un loc, ne arată drumul pe care l-am parcurs și lucrurile care ne-au luminat sau întunecat drumul. Suntem obișnuiți să coexistăm în această lume și să ne petrecem majoritatea timpului fără a avea vreun scop. Urăsc oamenii care nu știu ce își doresc de la viață. Sunt lucruri care nu pot fi realizabile decât atunci când ți le-ai pus drept scop și faci tot posibilul ca să le îndeplinești. Și sunt lucruri care vin spre tine exact când te aștepți cel mai puțin.
Trăim viața pentru a avea o carieră, o familie, o casă primitoare, fără a realiza, de fapt, că lucrul care contează cel mai mult - este să trăiești pentru TINE. Indiferent de cât de multe nu ai face pentru bunăstarea ta materială, la sfârșitul drumului nu contează decât ceea ce ai făcut pentru sufletul tău. Viața ar fi mult mai ușoară dacă am ști pentru ce trăim și dacă am face alegerile corecte. Dar indiferent de cât de sigur nu ai fi că știi un lucru - mereu vor exista îndoieli și presupuneri. Iar în acest caz, cum îți dai seama că știi pentru ce trăiești ?

10 citate inspiraționale de William Shakespeare

1. Prietenii sunt ca umbra, nu apar decât atunci când e soare.
2. Timpul este prea lent pentru cei care așteaptă, prea iute pentru cei care se tem, prea lung pentru cei care se plâng, prea scurt pentru cei care sărbătoresc. Dar, pentru cei ce iubesc, timpul este o eternitate. 
3. Nu există trădare mai mare decât trădarea față de tine însuți. 
4. Acolo unde ești - se află lumea întreagă.
5. Atunci când un tată îi face un dar fiului său, amândoi râd. Când un fiu îi face un dar tatălui - amândoi plâng.
6. Nimic nu este nici bun, nici rău, dacă nu îl considerăm ca atare.
7. Soarta unei glume depinde de urechea care o aude, nu de limba care o spune. 
8. Dragostea pe care o poți măsura este întotdeauna foarte săracă. 
9. Cei nefericiți nu au alt remediu decât speranța.
10. Știm ce suntem, dar puțin ne  pasă de ce am putea fi.

Lumea pe care am creat-o este un proces al gândirii noastre

Albert Einstein spunea: ” Lumea pe care am creat-o este un proces al gândirii noastre. Nu poate fi schimbată fără a ne schimba gândirea”. Lumea în care trăim este un univers creat exclusiv de modul în care gândim și acționăm. Schimbările, ar trebui și ele să apară ca rezultat al gândirii noastre. Dar de cele mai multe ori, ne dorim ca schimbările apărute să fie valide doar în cazul nostru și să survină exclusiv în folosul și interesul nostru, fără a ști de fapt, că întâmplarea unuia este întâmplarea multor din noi. Viețile pe care le trăim și lucrurile pe care le facem sunt lucruri pe care le fac sute de mii de oameni, nu sunt lucruri atât de diferite pentru că provin din același mod de gândire al nostru. Ne place să credem că ne diferențiem cumva de cele peste 7 miliarde de oameni existenți - dar nu este așa. Suntem uniți și conectați între noi mai mult decât realizăm acest lucru. Suntem țesuți de același păianjen - gândirea noastră. Și numai gândirea noastră este cea care poate schimba cumva felul de a percepe lucrurile, dar pentru asta trebuie să fie creat un mediu special, în care să nu fim influențați de nici un factor pentru a putea lua cele mai bune decizii. Iar într-un univers unde la baza lucrurilor există mereu un factor de influență, se poate gândi autonom? Nu, nu se poate!