O să-ntâlnești jumătatea, doar că ea n-o să rămână

Încă de când suntem copii ni se impune ideea că fiecare își va întâlni jumătatea, că dragostea există și că uneori durează până la adânci și bătrâneți. Realitatea însă ne lovește în față și ne arată că lucrurile nu funcționează tocmai așa. Uneori dragostea nu este decât o iluzie imensă. Niciodată să nu subapreciezi puterea dragostei, pentru că odată ce ai intrat în mrejele ei - e foarte greu sa te deprinzi cu lipsa acesteia. Nu mă îndoiesc că exista iubire intensă, sinceră și adevărată, dar nu e pe toată viața, nu vine la timp, nu reușești să o prinzi că ea deja se evaporă.
De-a lungul timpului întâlnim sute de oameni, pe unii îi cunoaștem mai bine, pe alții mai puțin, iar cu unii reușim să creăm povești frumoase. Și cu fiecare din ei avem impresia că ne-am găsit jumătatea, că ne potrivim perfect împreună și că ne completăm reciproc. Iar ulterior ne dăm seama că nu am trăit decât o iluzie, că ne-am amăgit cu ideea că putem fi fericiți alături de altcineva. Tindem să credem că fiecare are perechea lui, că fiecare suflet este completat de un alt suflet. Dar dacă noi o să întâlnim jumătatea și ea n-o să rămână? Dacă uneori jumătăților nu le este dat să se completeze și să rămână împreună?

Recenzie: Orele de Michael Cunningham

De cartea Orele am auzit de la Andrei . Trebuie să recunosc că anume recenzia lui mi-a făcut cunoștință cu această carte și m-a determinat să o cumpăr. Orele de Michael Cunningham este una din acele cărți pe care nu le cumperi datorită copertei frumoase, dar o cumperi datorită poveștii pe care o presupui că o ascunde. Este o carte care m-a lăsat fără cuvinte efectiv, este una dintre cele mai bune cărți citite vreodată, un roman care te impresionează prin profunzimea cu care autorul reușește să pătrundă în sufletul tău.
Trei destine diferite: Virginia Woolf, Clarissa Vaugham și Laura Brown; 3 orașe diferite: Londra 1923, Greenwich astăzi și Los Angeles 1949. Trei femei aparent diferite, dar cu atâtea lucruri în comun care le unesc.
Virginia Woolf se trezește într-o dimineață mohorâtă a anului 1923, dintr-un vis care o va determina să scrie Doamna Dalloway. Aceasta trăiește o profundă criză nervoasă generată de monotonia vieții și lipsa inspirației. Autorul surprinde și descrie perfect starea emoțională a autoarei, cu gândurile ei de a se sinucide.
Clarissa Vaugham pregătește o petrecere pentru Richard, un poet laureat bolnav de SIDA. Fiecare moment din organizarea petrecerii îi aduce aminte de un moment din trecut, aceasta fiind zbuciumată de remușcări, gânduri și de amintirea de pe malul mării când avea 18 ani.
Laura Brown se trezește pregătind un tort de ziua soțului ei. Tortul este mai puțin reușit decât și-ar fi imaginat aceasta. Însărcinată pentru a doua oară, Laura se trezește nefericită în familia pe care o are, trăiește o dramă lăuntrică care o determină să se închidă într-un hotel și să citească o carte.
Este impresionant faptul cum autorul reușește să întrepătrundă destinul celor 3 femei, cum prezintă zbuciumul lor lăuntric și cum reflectă ca într-o oglindă drama interioară pe care o trăiesc acestea. Este o carte pentru care nu pot găsi cuvinte să spun ce impresie mi-a lăsat, este o carte pe care o voi reciti peste o vreme pentru că presimt că mai are ceva ascuns, mai este ceva de descoperit.